Cât va dura pacea?
Săptămâna trecută, liderii din PLDM şi PD au ajuns, se pare, la un consens, formând, cu ajutorul reformatorilor liberali, Coaliţia pentru guvernare pro-europeană. Marea împăcare a venit la o oră matinală, după cinci luni de acuzaţii dure, certuri ca la uşa cortului, neîncredere, negocieri, decizii neaşteptate ale Curţii Constituţionale (CC) şi alianţe de conjunctură. Acum, când înţelegerea a fost atinsă, toată lumea se întreabă: cât va dura pacea dintre cele trei componente ale noii alianţe?
Comuniştii, prin vocea liderului lor, Vladimir Voronin, susţin că noua coaliţie se va destrăma peste două-trei luni şi că, în final, tot vom avea alegeri anticipate, la care, apropo, comuniştii visează încă din 2010. Alţii au spus că pacea va dura până la Summit-ul de la Vilnius, din luna noiembrie 2013, dacă R. Moldova nu va semna şi nici parafa atunci acordurile cu UE. Cei mai optimişti sunt de părere că pacea va dura până la mijlocul anului 2014, când campania electorală va fi din ce în ce mai aproape, iar instinctele de killeri ale politicienilor nu vor mai putea fi stăpânite.
Ce se va întâmpla, însă, dacă această aparentă pace va fi zguduită de o nouă decizie a CC? Cum vor proceda actorii politici dacă judecătorii CC vor declara Guvernul Leancă fiind unul ilegal? Sau, cel puţin, prezenţa în acest guvern a câtorva miniştri care nu şi-au rezolvat deocamdată problemele cu justiţia?
„Vom merge la CC să vedem dacă acest Guvern este legal sau nu”, declara, recent, Vladimir Voronin. “Pe 3 mai, când am votat mai multe legi cu PLDM, liberal-democraţii ne-au rugat să precizăm dacă hotărârea CC ţine doar de premierul pe nume Filat sau de întreg Guvernul de atunci. Şi noi am zis, împreună cu PLDM, că decizia ţine de întreg Executivul. Dar ce au făcut aceşti liberal-democraţi pe 30 mai? Au votat pentru acelaşi Guvern acuzat de corupţie. Doar patru miniştri sunt noi”, completa, indignat, preşedintele comuniştilor.
Cum vor proceda politicienii dacă, într-adevăr, CC, poate cu puţină influenţă politică din exterior, le va da dreptate comuniştilor şi va decide că Guvernul Leancă este unul ilegal şi că miniştrii care figurează în dosare penale nu au dreptul să conducă o instituţie de rang ministerial? PD s-a asigurat parcă din start pentru a evita acest scenariu. Singurul lor ministru cu iz penal, Boris Focşa, a fost înlocuit. În PLDM, însă, au rămas Negruţă, Usatâi, Recean. În grupul reformatorilor liberali, cu probleme în justiţie sunt Gheorghe Şalaru şi viceministrul de la Transporturi, Boris Gherasim.
O asemenea decizie a CC este perfect posibilă. După hotărârea magistraţilor din 22 aprilie, când i-au interzis practic lui Filat să ocupe funcţia de prim-ministru, se pare că, de la CC, te poţi aştepta la orice. Acum, însă, rămâne de văzut dacă cei şase magistraţi ai CC, sau patru, câţi decid în ultima perioadă, vor dori într-adevăr să perturbeze pacea şi liniştea instalată subit în politica din R. Moldova. Sau, dacă un partid despre care se spune că are influenţă asupra judecătorilor de la CC va avea interesul, dorinţa, sau, de ce nu, chiar scenariul planificat din timp, să joace atât de tare.
Pentru că, este clar, dacă CC ar decide că miniştrii cu dosare penale nu au ce căuta în noul Guvern, atunci pacea aparentă instalată între PLDM şi PD se va transforma într-un nou război. E greu de crezut că pierdanţii vor avea puterea să treacă încă o dată peste o nouă lovitură sub centură, venită din partea aşa-zişilor aliaţi. Cred că, într-o asemenea situaţie, încrederea între actualii parteneri ar fi, iremediabil, pierdută.
O decizie dură a CC nu va fi decât o scânteie care va reaprinde războiul dintre PLDM şi PD, unul care, de această dată, cred că ar fi dus până la capăt, fără vreo pace de conjunctură, din interes, influenţată din exterior.
Un asemenea scenariu, cu implicarea CC, pare posibil, dar totuşi greu de crezut că ar fi realizat. Or, nu cred că avem o clasă politică până într-atât de meschină, care să-şi urmărească doar propriile interese, fără să-i pese câtuşi de puţin de omul simplu, care se bucură măcar şi atunci când cei din Parlament nu se mai ceartă şi măcar le promit că viitorul va fi mai bun. Deşi, un lucru este clar. Nici chiar acum, în toiul păcii, strategiile celor două partide importante din noua coaliţie nu dorm. Cu siguranţă, ei aşteaptă momentul prielnic pentru a ataca, din nou.
