Cât costă evitarea controlului în punctele vamale ale R. Moldova?
De ce nu poate fi comparat omorul de la Vadul lui Vodă cu incidentul de la Vama Galaţi, deşi unele voci încearcă să descopere similitudini în cele două cazuri? La această întrebare ar fi logic să răspundă acum cel puţin instituţiile media, abilitate cu informarea consumatorilor de informaţii.
Câteva diferenţe ale celor două cazuri tragice sunt la suprafaţă.
1.Vadim Pisari, tânărul de la Pârâta, omorât de “pacificatorii” ruşi la 1 ianuarie 2012, traversa podul de la Vadul lui Vodă (teritoriul R. Moldova), plecând spre o benzinărie, pentru a-şi alimenta automobilul cu petrol. Tânărul rănit prin împuşcare la Vama Galaţi traversa frontiera de stat a R. Moldova cu un automobil în care dosise sute de pachete de ţigări de contrabandă.
2.Vadim Pisari nu a răspuns la somaţiile ilegale şi abuzive ale “pacificatorilor” ruşi, pe când tânărul care traversa frontiera de stat cu ţigări de contrabandă a opus rezistenţă unui poliţist de frontieră, aflat în exerciţiul funcţiunii, punând în pericol integritatea corporală sau chiar viaţa acestuia.
3.Poliţia română de frontieră a acţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare, pe când reprezentantul misiunii de “pacificatori” nu era în drept să someze automobilul unui cetăţean paşnic şi să îndrepte arma spre el.
4.Poliţistul român de frontieră nu a evadat de la faţa locului, informând partea moldovenească despre cele întâmplate şi grăbind posibilitatea acordării ajutorului medical şoferului care s-a eschivat de la controlul de frontieră, pe când “pacificatorul” Veaceslav Cojuhari a evadat de la locul crimei şi nimeni nu a mai confirmat că acesta este sau va fi anchetat.
5.Cazul de la Vama Galaţi este singurul din istoria frontierei de stat a R. Moldova, pe când reprezentanţi ai forţelor ruse de “pacificatori” au acţionat de mai multe ori în mod criminal, nefiind condamnaţi sau cel puţin pedepsiţi. Acum câteva zile, presa a readus în atenţia opiniei publice omorul lui Constantin Andreev, împuşcat în ceafă de un “pacificator” pe podul de la Iagorlâc, de pe traseul Dubăsari-Râbniţa. Presa reaminteşte că omorul a fost comis în ianuarie 1995, de un militar rus beat criţă.
Lista diferenţelor ar putea continua, probabil, la o investigare mai minuţioasă a celor două cazuri, deocamdată, însă, este cert că forţele politice antiromâneşti din R. Moldova profită de acest caz tragic, lansând acuzaţii la adresa autorităţilor române. Pe acest fundal, rar cine îşi mai aminteşte de fuga lui Cojuhari, după asasinarea lui Pisari, dar şi de o altă problemă extrem de importantă, peste care se trece abil cu privirea – contrabanda cu ţigări.
Zilnic, la ZdG, recepţionăm numeroase comunicate de presă despre loturi de ţigări de contrabandă, reţinute de vameşii români. Cel mai nou comunicat, unul care datează cu 18 ianuarie 2012, spune că “poliţiştii de frontieră gălăţeni, împreună cu lucrătorii vamali de la Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi-rutier, au descoperit ascunse şi nedeclarate 6.600 ţigarete, într-un loc special amenajat în rezervorul unui autoturism condus de un bărbat din R. Moldova”.
Cu o zi mai devreme, pe 17 ianuarie, aflam că “un cetăţean din R. Moldova s-a ales cu dosar penal pentru că a încercat să introducă în România, prin P.T.F. Albiţa, 18.740 ţigarete ascunse şi nedeclarate în autoturismul pe care îl conducea”.
La 16 ianuarie, “poliţiştii de frontieră gălăţeni, împreună cu lucrătorii vamali din Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi-rutier, au descoperit ascunse şi nedeclarate 2.000 ţigarete de diferite mărci, în portierele din spate ale unui autoturism condus de un cetăţean moldovean”.
Dacă amintim că loturi impresionante de ţigări “traversează” zilnic frontiera de stat a R. Moldova, inclusiv cu deltaplanul, fiind depistate de vameşii din România, întrebarea logică ar fi cea despre condiţiile în care aceste loturi evită controlul vameşilor din R. Moldova.
Am încercat, marţi, să înţeleg acest lucru, solicitând explicaţii de la Serviciul Vamal. Aflai aici că, în cazul tânărului rănit prin împuşcare pe 15 ianuarie, “în urma controlului vamal-grăniceresc a documentelor la mijlocul de transport s-a dispus trecerea frontierei, autoturismul fiind redirecţionat pentru control detaliat spre lucrătorii vamali din România”. De ce, totuşi, ţigările nu au fost găsite de vameşii din R. Moldova?
Responsabili de la Serviciul Vamal susţin că ar funcţiona un Plan de colaborare în domeniul anti-fraudă între autorităţile vamale din R. Moldova şi România şi că acest plan le-ar permite efectuarea unui schimb mai eficient de informaţii, astfel încât, şi în cazul maşinii acelui tânăr, “în urma unor informaţii operative partea română a dispus efectuarea unui control amănunţit asupra autoturismului pe teritoriul postului”. De ce, totuşi, aceste informaţii operative nu au funcţionat în stânga Prutului? Cât costă evitarea controlului în puctele vamale ale R. Moldova?
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
