Căruţa dinaintea cailor
La Chişinău s-a ieşit din nou în stradă. După manifestările politice din 7 aprilie, s-a trecut la proteste sociale. Deşi drept pretext pentru revoltă au servit noile tarife la transport şi apă, motivul real pare să fie, totuşi, unul politic, cauzat eminamente de pierderea puterii de către comunişti în R. Moldova.
De trei zile, Primăria Chişinău este în asediu. Nu s-a aruncat cu ouă şi pietre în geamuri, nu s-a dat foc sediului şi nici protestatarii nu au fost bătuţi de poliţie, în schimb, nu a scăpat neagresat fizic edilul capitalei, D. Chirtoacă, ieşit la o discuţie publică cu lumea – dovadă că dialogul a întârziat. Strada nu mai acceptă explicaţii, ea condiţionează ultimativ: «Jos tarifele», «Vrem tarifele vechi». Luată prin surprindere de majorarea tarifelor şi asmuţită politic împotriva primarului de către «stegarii protestelor» – «Salvgardarea», cu M. Laguta, şi «Asociaţia veteranilor», a comunistului B. Garev – lumea refuză să înţeleagă că, de fapt, problema nu e în tarife. Nu tarifele la servicii trebuie să fie mici, ci salariile şi pensiile pe potriva acestor tarife.
Sub presiunea străzii, municipalitatea este pusă să aleagă între revoltele de stradă şi tarifele sub cost. Amintim că decizia CMC de săptămâna trecută prevede majorarea preţului la călătoriile în transportul urban şi la consumul de apă, de la 1 octombrie, în limitele de la 50 la 100%. Aceeaşi decizie anunţă anularea gratuităţilor la transport pentru pensionari, invalizi şi studenţi şi substituirea acestora cu o indemnizaţie lunară de 70 de lei. Această indemnizaţie se extinde asupra unui cerc mult mai larg de categorii socialmente vulnerabile, decât pensionarii, invalizii şi studenţii, decizia a fost scoasă în proţap, devenind subiect de speculă politică pentru comunişti împotriva noii guvernări şi a primarului Chirtoacă, ca parte a ei. Fracţiunea PCRM din CMC s-a opus deciziei: fie că a făcut-o din motive populiste (vorba primarului Chirtoacă), fie clientelare, fie din amândouă. Că (co)muniştii nu sunt populari decât în mediul bătrânilor nu e o noutate. Mai nou e că Chişinăul a ajuns cu anii zona concentrării masive a vechii nomenclaturi sovieto-comuniste, cu pensii grase de mii de lei, care, sub acoperirea statutului de pensionari şi veterani, profită, cu tot cu copii şi nepoţi, de favoruri la servicii pe contul unor nenorociţi, care nu au nici salariile şi nici veniturile generale la nivelul pensiei «foştilor». Tot tămbălăul, ridicat de comunişti, nu face decât să vină în apărarea intereselor acestei caste. Cu toate acestea, nu putem nega faptul că decizia CMC este una inadecvată, în primul rând, situaţiei politice de moment, prost gândită şi mai prost motivată şi absolut neconfomă rigorilor transparenţei, cel puţin la nivelul propriului Regulament privind transparentizarea activităţii decizionale a Consiliului. Căruţa în faţa cailor nu e deloc o soluţie.
Problema tarifelor la apă şi transport nu e una nouă pentru Chişinău şi ea putea fi de mult abordată public cu administratorii de servicii şi experţi din partea sectorului asociativ, inclusiv a celor care defilează azi în faţa protestatarilor. Poate că se ajungea, în final, la o decizie mult mai motivată. Fără proteste. Şi poate că şi într-o altă formulă. Despre nerentabilitatea transportiului urban şi nu doar a acestuia se vorbeşte demult la Primărie. Tot atât de demult şi de mult ca şi despe lipsa de identitate administrativă a Chişinăului ca oraş-capitală, de unde şi toate durerile de cap legate de gestionarea treburilor publice în municipalitate, inclusiv cele care au scos lumea în stradă. Soluţia? O lege conformă standardelor europene cu privire la statutul municipiului Chişinău, statut pe care guvernările precedente, şi, mai ales regimul comunist, l-au ignorat cu desăvârşire, în intenţia de a manipula administraţia municipalităţii şi a exploata, economic şi politic, Chişinăul şi chişinăuienii în interesul şi în favoarea sa.
Situaţia politică s-a schimbat. Proiectul legii cu privire la statutul municipiului Chişinău, altul decât cel mucegăit de şapte ani în sertarele fostului legislativ, trebuia să fie deja înaintat Parlamentului. Din păcate, lucrurile întârzie. Problemele rămân. Iar protestele continuă.
Petru Grozavu petru.grozavu.zdg@gmail.com
