Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Câinii şi lupul: lecţia Burebista

Câinii şi lupul: lecţia Burebista

„AIE a pierdut “dosarul 7 Aprilie”. Şi nu în instanţă, pentru că nici nu s-a încercat acest lucru în instanţele de judecată. AIE a pierdut procesul de conştiinţă în “dosarul 7 Aprilie”. Iar, în politică, asta e mult mai grav decât un proces pierdut în judecată”.

R. Moldova şi Ucraina pare să fi intrat pe aceeaşi linie de cuţit. Perturbări în lanţ la Kiev, perturbări şi haos la Chişinău. Instabilitate în Ucraina, aceeaşi situaţie şi la noi. Numai că dacă în Ucraina partidele parlamentare pro-europene sunt în opoziţie, în R. Moldova acestea sunt la guvernare. Şi încă: dacă la Kiev opoziţia abia a reuşit să creeze o majoritate parlamentară pentru demiterea Guvernului, la noi, Guvernul a fost dat jos încă acum o lună. R. Moldova, ca şi Ucraina, intra în 2013 cu stângul. “Pădurea Domnească” (operaţiunea, care a aruncat AIE în aer) a destabilizat şi ceea ce mai era stabil şi credibil în interfluviul pruto-nistrean. Sunt trei luni de când R. Moldova este în război politic. Indiferent de calificările analiştilor – că sunt reglări de conturi, interese corporative, scenarii impuse din afară sau orgolii personale şi antipatii interpersonale la nivel de lideri – războiul, oricum, nu s-a stins şi până la un armistiţiu de pace mai este mult. Chiar dacă liderii AIE au fost invitaţi, între timp, pe la mai multe curţi europene, chiar dacă, pe la Chişinău, s-au perindat mai mulţi soli din partea Europei – degeaba. “Parcă-i făcut” — vorba populară. Dacă ambasadorul UE pentru R. Moldova, Dirk Schuebel, şi-a strâns bagajele şi a plecat “acasă” şi dacă nici “cardinalul” comuniştilor, V. Voronin — lup bătrân în politică, nu poate dezlega jocul celor din AIE şi se încurcă, periodic, în declaraţii tot mai nervoase, atunci chiar că “ceva e putred în Danemarca” noastră. Nu cred că deranjul comuniştilor ar fi o problemă. Comuniştii acţionează de pe poziţiile unui partid de opoziţie, care a prins Alianţa “la strâmtoare” şi nu vrea s-o scape la “apă mare”. Aceştia mănâncă săpun, pentru că “războiul” în care au intrat Filat, Lupu (Plahotniuc) şi Ghimpu s-a dovedit a fi prea ambiguu şi frivol, în timp ce PCRM şi-ar dori mai multă claritate, ca să poată şti şi el pe ce scenarii să meargă şi în care “goarnă” să sune. Deocamdată, comuniştii se aruncă ba în anticipate, ba în proteste de stradă cu scandări despre revoluţie.

Ghimpu şi Filat, ca şi Roşca cu Matei

La o lună de la demiterea Guvernului Filat, încă nu avem un nou guvern. Săbiile între liderii PLDM, PDM şi PL rămân încrucişate. Mărul discordiei este viitorul premier. PLDM nu poate trece peste candidatura lui V. Filat, în timp ce PL insistă asupra unui guvern fără Filat. Ghimpu şi Filat, de fapt, nu s-au avut “la inimă” niciodată. Aşa cum nu s-au avut la inimă, la timpul lor, Roşca şi Matei. Explicaţia e simplă: se hrănesc din aceeaşi albie electorală. Şi se vor pretinde mereu şi unul, şi altul lideri exclusivi ai “dreptei”. Desigur, ar fi fost normal să ţină cont de lecţia marelui Burebista, că atunci când vine lupul, câinii încetează să se mai scarmene şi se iau de capul lupului. Dar, din păcate, la moldoveni e altfel. Preşedintele republicii şi-a amânat deja de două ori (sfârşitul lui martie şi 5 aprilie) termenul în care trebuia să prezinte Parlamentului candidatura noului şef de guvern, după care nu a mai riscat să dea şi un al treilea termen. Care va fi şi când va fi, depinde cât de bine se vor înţelege “racul, broasca şi ştiuca”, sau cât de repede va deveni clar că nu mai au cum se înţelege. Şi atunci, fie că ajungem la anticipate, fie că ne alegem la guvernare cu un guvern tehnocrat, din “achiziţii”. Puţin probabil să se ajungă la un al doilea 7 Aprilie, deşi în politică e posibil orice.

Ucraina, la un pas de revoluţie

După ce AIE a profanat “povestea de succes a Parteneriatului Estic”, dând peste cap Vilniusul-2013, următoarea sub cuţit a fost trecută Ucraina. Chiar dacă Ianukovici nu a promis la summitul Ucraina-UE că va lua în serios toate condiţiile de aderare cerute de Bruxelles pentru summitul de la Vilnius, şansele Ucrainei rămâneau mari. Zic rămâneau, pentru că puţin probabil să mai fi rămas, după ce “cineva” (ca şi în cazul R. Moldova) a avut grijă să ridice Rada Supremă pe baricade. După ce opoziţia parlamentară a ţinut Rada în blocaj trei săptămâni (în semn de protest împotriva politicii filoruse, promovate de majoritatea pro-prezidenţială), Rada s-a rupt în două. Pe 4 aprilie, partidele pro-Ianukovici s-au retras pentru şedinţe la reşedinţa prezidenţială. “Împărţirea Parlamentului în două demonstrează că şi ţara a fost împărţită în două. Majoritatea, căreia i s-au alăturat şi comuniştii, sunt o ţară, ceilalţi – altă ţară”, declară, pe regnum.ru, S. Mişcenko, unul dintre deputaţii opoziţiei. “Este un precedent foarte periculos, care poate provoca tulburări masive”, spune acelaşi Mişcenko, iar liderul fracţiunii de opoziţie “Batkivşcina”, A. Iaţeniuk, a şi anunţat deja despre lansarea acţiunii generale de protest “Ridică-te, Ucraina”. În opinia lui Iaţeniuk, “puterea a împins opoziţia şi poporul spre scenarii radicale. Şi Ucraina se va ridica în apărarea sa”. Va merge Ucraina pe varianta Bulgariei sau Sloveniei? Va reuşi opoziţia să-l dea jos pe Ianukovici sub presiunea străzii? Greu de spus. În tot cazul, Ucraina a fost pusă “pe foc”, fierbe, şi această fierbere îi va strica, cu siguranţă, povestea “Vilnius-2013”, la fel cum a făcut-o “Pădurea Domnească” în cazul R. Moldova. Moscova, de altfel, nu-şi ascunde interesele pentru acest eşec. “Rusia, Ucraina şi Belarus ar putea crea o alternativă UE”, scrie regnum.ru, cu referire la proiectele Rusiei vizavi de Ucraina. R. Moldova nu este străină nici ea intereselor ruseşti. Kremlinul, prin vocea Patriarhului Kiril, ne declara, încă acum doi ani, “parte a Sfintei Rusii”. De 21 de ani, Rusia se consideră la ea acasă în Transnistria, iar, recent, a pornit să transforme şi Găgăuzia într-o staniţă căzăcească. Şi pretenţiile cresc – faţă de Limba Română, faţă de Istorie, faţă de relaţiile cu România şi cu UE. Ce va urma? Pe ce schemă se va merge în cazul R. Moldova? Spre deosebire de Ucraina, variantele bulgară şi slovenă sunt mult mai posibile pentru R. Moldova. Ameninţările PCRM cu “revoluţia” nu sunt o joacă. Va fi? Nu va fi? Cade AIE? Rămâne? Deocamdată, e clar una: AIE a pierdut în faţa comuniştilor “dosarul 7 Aprilie”. Şi nu în instanţă, pentru că nici nu s-a încercat acest lucru în instanţele de judecată. AIE a pierdut procesul de conştiinţă în “dosarul 7 Aprilie”. Iar, în politică, asta e mult mai grav decât pierderea unui proces în judecată. Urmează să vedem ce vor face Lupu, Filat şi Ghimpu şi cu “dosarul AIE-2”. Se descurcă, îl câştigă ori se “predau” şi intrăm în noi alegeri, care vor fi, până la urmă, aceeaşi revoluţie bulgară sau slovenă, dar după un alt scenariu.