Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Bogaţii din America şi săracii…

Bogaţii din America şi săracii din Chişinău

Deja ne-am deprins cu acest titlu şi l-am acceptat. Moldova este cel mai sărac stat din Europa. Locuri de muncă puţine, salarii mici, investiţii private reduse, migraţie de muncă la cote înalte, fără resurse geologice bune de extras pe degeaba şi de vândut scump, cu o agricultură slab mecanizată, cu produse agricole de proastă calitate, dependenţi de o singură piaţă, supuşi la embargouri peste embargouri. Astea ne sunt averile.
Dar câtă trufie pe loc gol, câtă mândrie deşartă şi câtă risipă de bunuri anapoda. De câte ori însoţesc prin capitala celui mai sărac stat din Europa vreun jurnalist străin, privesc cu ochii lor nedumeriţi străzile pline de gropi ale Chişinăului pe care nu încap maşinile de mare lux, care parchează pe trotuarele cârpite de lângă localurile de lux, din care coboară tot persoane glamuroase.

Mi-i jenă să zic prea multe de nunţile din restaurantele din Chişinău, pentru că apare un context foarte trist, dar dacă facem abstracţie de tragedia cu intoxicaţiile, vedem o altă tragedie, care rezidă în mese supraetajate la nunţi şi cumetrii ce adună obligatoriu meniuri din zeci de farfurii inconsumabile, care rămân pline pe mese, ca să fie aruncate a doua zi la gunoi (dacă nu sunt reambalate şi servite vreunei alte sindrofii).

Cu câteva zile în urmă vorbisem cu o familie din Moldova stabilită în Spania, care a venit la Chişinău pentru nunta surorii. Deşi au fost invitaţi în calitate de naşi, şi ştiau că le va fi analizat “luxul de la Spania”, au decis să uimească nuntaşii “de la Moldova” în sens invers. “Mi-am luat două rochii de la second-hand, sunt purtate, dar foarte bune, am dat câte 15 euro pe fiecare, una pentru cununia religioasă şi una pentru nunta propriu-zisă”, a declarat naşa, adăugând că şi naşul şi-a procurat costumul şi cravata într-un magazin de haine la mâna a doua.

Naşii din Spania au găsit la Chişinău o risipă tragică de bani din împrumut. Părinţii tinerilor au muncit un an la Moscova ca să le împrumute copiilor bani de nuntă luxoasă, iar tinerii contau pe plicurile oaspeţilor de la nuntă, din care sperau să adune suma cu multe zerouri ca să o returneze părinţilor. Neamurile mirilor s-au împrumutat să îşi cumpere ţinute de mii de lei lor, dar şi copiilor, care trebuie să vină neapărat la nuntă ca ieşiţi din vitrinele unor magazine de kitsch, după care mai împrumută ceva să pună în plic.

Nunţile moldoveneşti au devenit o corvoadă pentru toţi, pentru tinerii căsătoriţi, pentru părinţii lor, pentru apropiaţi şi pentru toţi oaspeţii. La fel şi cumetriile. Dar înmormântările? Aflu că localurile din Chişinău servesc meniuri speciale pentru înmormântări, cu şiruri lungi de mese încărcate de caviar, şampanie, sushi, tortelini cu sos de gorgonzola, salată de avocado cu caracatiţă, mangostini în suc de ananas. Toate la preţ de restaurant de Monaco.

Banii remitenţelor sunt gâlgâiţi în localuri cu statui poleite cu aur, dar criminale în esenţă. Rare localuri în Chişinău să aibă toate actele în regulă, să aibă licenţe pe tipurile de activitate, să dea bonuri de plată, să plătească taxe. Şi rari consumatori să se întrebe la ce îi ajută de fapt investiţiile în luxul de o zi. Oamenii stau la rând să se petreacă, fără să se întrebe de ce restaurantele nu amenajează parcări, terenuri pentru copii, nu donează mâncare săracilor.

Ştiu, când eşti sărac, îţi este afectat foarte mult respectul de sine, şi vrei să ieşi în centru în postură de om care are de toate. Dar pantofii de lac pe călcâie crăpate şi zeama din cuburi de Galina Blanca mâncată într-un local de pe bulevardul Ştefan cel Mare din Chişinău nu aduc respectul, decât pentru ora prânzului. După prânzul de la restaurant – iar avem de rupt tocurile pe trotuare cârpite, iar avem de trăit în cămine pline de igrasie, iar avem de suportat vecini alcoolici, iar dăm ochii cu bătrânii flămânzi.

Eu în SUA am văzut cele mai modeste cimitire, dar şi bogaţi adevăraţi care ridică de pe trotuar o cutie din plastic şi o aruncă la gunoi, eu în Norvegia am văzut bogătaşi care colectează zilnic cioburile de sticlă aruncate de apa mării pe litoral aşa, din proprie iniţiativă, eu în Austria am văzut supermarketuri care livrează în zile anumite produse gratuite săracilor. Vreau să văd şi la Chişinău exponenţii luxului participând la proiecte sociale, în timp ce săracii vor investi puţinul pe care îl au în dezvoltare personală şi nu în consum. Ştiu că e posibil.