Bocetul lui Plahotniuc
Marți, Plahotniuc a reapărut. După aproape o lună de tăcere, a trimis o scrisoare. Nu, nu s-a ivit în carne și oase, ci, cu un mesaj pe Facebook și cu o cerere de câteva rânduri, ajunsă în Parlament prin mâinile lui Sergiu Sârbu.
Scrisoarea anunța demisia deputatului Vlad Plahotniuc. De ce n-a venit personal să o depună? Să recunoaștem, ar fi fost frumos ca ”atotputernicul” să vină în fața colegilor deputați și să le spună, verde în ochi, beneficiind și de o transmisiune live, ce are în vedere și de ce abandonează Legislativul. Normal era să facă și o conferință de presă, în care să răspundă la întrebările jurnaliștilor, inclusiv la cei de la multiplele posturi TV pe care le-a fondat-cumpărat-finanțat. Or, dacă privim știrile acestor posturi, vedem că în ultima lună numele lui Vlad Plahotniuc apare tot atât de rar cum apar mesajele pe pagina sa de Facebook.
Atâta timp cât s-a aflat în funcții politice și administrative în R.Moldova, Plahotniuc n-a susținut nicio conferință de presă publică, neregizată. Tot ce apărea în spațiul public erau intervenții prestabilite, înregistrate din timp sau briefinguri fără dreptul de a adresa întrebări.
Acest comportament dădea senzația că a fost mereu vulnerabil. Chiar dacă el și toate posturile sale TV, dar și postările de pe Facebook strigau că este marele învingător. La 25 ianuarie, de exemplu, cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare din 2019, Vlad Plahotniuc se arăta sigur de victoria sa și prevestea zile negre pentru opoziție, fără să accepte că opoziția va fi chiar el: ”Opoziţia nu are oferte clare de guvernare şi deja îşi deplânge rezultatul electoral mic, pe care şi-l anticipează. Iar cetăţenii îl vor sancţiona pentru un asemenea comportament, fiindcă nu cu bocete poți guverna și obține succese în ţară”. Bun citat. Care tocmai i se potrivește actualei opoziții.
Or, scrisoarea lui Vlad Plahotniuc de la 30 iulie 2019 e plină de bocete: ”În această situație, eu nu doresc să mai activez, în nici un fel, în vreo instituție a statului și astăzi am depus mandatul de deputat în Parlament”, se spune în mesaj. E un fel de bosumflare, adică nu-mi place jucăria și mă retrag din joc. Viața e complexă și niciun deputat nu e veșnic (afară de Dumitru Diacov, probabil), astfel, după expirarea mandatului de deputat sunt o mulțime de lucruri de făcut, mai ales într-un stat sărăcit și pustiit ca Republica Moldova. Dar este evident, că Plahotniuc, fiind dispărut, nu e plecat definitiv. El încă lucrează în Moldova.
Este cea mai complicată situație din câte am văzut la guvernare. Probabil, a fost la fel de greu atunci când se prăbușise URSS, când Moldova a trebuit să se desprindă de colosul sovietic fără să știe exact cum. Atunci Moldova s-a desprins de URSS fiind plină de oameni sovietici. Nu puteai construi o Moldovă fără oameni sovietici, căci aceștia erau singurii oameni existenți. Pur și simplu, din toată masa de cetățeni trebuia să fie aleși cei mai puțin sovietici, mai moderni, mai inteligenți și mai integri.
La fel și acum. Plahotniuc stă undeva pe sacii cu bani și scrie scrisori de demisie din Parlament, dar ”sovieticii” lui Plahotniuc fojgăie prin instituții. E greu să construiești din nou structurile statului, evitând totalmente oamenii lui Plahotniuc. Pur și simplu, în ultimii ani, exista doar ”a patra cale” de existență în R.Modova – angajat în sistemul lui Plahotniuc sau migrat, sau presat, sau nimicit.
Noua guvernare are o sarcină extrem de grea, dar interesantă. Singura soluție, inclusiv și pentru exponenții ”Soluției” lui Dodon – este integritatea în amestec cu transparența. Nu mai e 1940. Nici 1989. Nici 1991. Acum toți au internet, toți au întrebări și dacă nu primesc răspunsul – toți au pașaport biometric și pleacă. Iar guvernări fără oameni nu există.
