Biografiile false
Sunt sau nu nocive, dăunătoare, periculoase biografiile false? Fenomenul este atât de răspândit în ultimul timp, încât minţile rătăcesc printre răspunsuri şi, deseori, nu se pot opri la o concluzie fermă, referitoare la impactul biografiilor false asupra evoluţiilor din societate. Un studiu realizat într-o ţară europeană arată că 90% dintre cei care caută un loc de muncă trimit către angajatori biografii cu date eronate sau chiar false. Reiese că, de obicei, doar 10% dintre aspiranţii la funcţii nu trişează atunci când încearcă să obţină un post de muncă.
În ultimul timp, R. Moldova „s-a fript” dureros de pe urma avansării unei persoane, într-o înaltă funcţie în stat, în baza unor date false expuse în biografia sa. Mă refer la ex-premierul Chiril Gaburici care, chiar dacă a fost interogat de procurori, după care şi-a anunţat singur demisia, aşa şi nu a răspuns clar şi concludent dacă diploma buclucaşă e sau nu falsă.
De fapt, plecarea premierului Gaburici nu este doar una inedită, irepetabilă, ci şi una de învăţătură. După acest caz fără precedent, orice aspirant la funcţii în acest stat ar trebui să-şi ajusteze CV-ul la realitate şi să se dezică de mitologiile aberante, care îl prezintă în faţa opiniei publice drept altcineva decât este. Orice am spune, Gaburici a oferit o lecţie unicat clasei politice de la noi, în primul rând, după care societăţii în ansamblu. Chiar dacă, după plecarea sa din această funcţie de demnitate publică, procuratura, s-ar putea, să nu mai continue niciun fel de investigaţii asupra subiectului diplomei false, scopul presei, care a dezvăluit prima acest handicap din CV-ul ex-premierului, a fost atins. E pentru prima dată când mass-media din R. Moldova înregistrează un astfel de succes, insistând asupra unui subiect de interes public profesionist şi echidistant, depăşind, pe alocuri, chiar şi abilităţile anchetatorilor.
Să nu uităm, însă, că deşi Gaburici a plecat, fenomenul biografiilor false rămâne unul valabil şi, deocamdată, nu există certitudinea că acesta ar putea fi suprimat în R. Moldova. Şi mai descurajator este faptul că nu există instituţii sau persoane (jurnalişti, anchetatori, funcţionari ai direcţiilor personal) care ar săpa în biografiile eventualilor viitori angajaţi. În aceste condiţii, dacă, totuşi, am analiza pe bune biografiile miniştrilor, ale parlamentarilor sau ale diplomaţilor, am descoperi numeroase mituri pe care nu le-ar putea întrezări nici chiar clarvăzătorii. Miturile din biografii, însă, generează dictatori şi monştri, persoane greu de suportat la guvernare sau în domeniul administrării publice. Citeam undeva că, în România, funcţionează o instituţie specializată în investigarea CV-urilor candidaţilor la diverse funcţii., în special la cele de demnitate publică. Instituţia are şi un site, www.mindit.ro, care spune că „Mindit te ajută să înţelegi în cine să ai încredere, realizând verificări ale trecutului profesional al angajaţilor”. Totodată, angajaţii Mindit, la solicitare, verifică minuţios profilurile profesionale ale candidaţilor, în temeiul principiilor etice, transparenţei şi eficienţei. Neîndoielnic, verificările minuţioase ale CV-urilor pot anticipa accederea în funcţii înalte a unor persoane cel puţin nemerituoase, dacă nu chiar periculoase.
În R. Moldova, în urma ultimelor discuţii despre alegerea preşedintelui Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, subiectul biografiilor trucate se menţine în actualitate. Unii spun că e pierdere de timp să sapi în biografiile unor necunoscuţi, care aspiră la funcţii de înaltă demnitate publică, alţii zic că e neînsemnat, că ar conta mai ales capacităţile candidaţilor, iar alţii, cărora le-aş da crezare în primul rând, susţin că o biografie trucată face ca, într-un loc de muncă, meritat de altcineva, să ajungă un om fals, care va genera alte falsuri.
