Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Biografie de lider, povestită altfel

Biografie de lider, povestită altfel

Mai întâi era un luptător insistent. Era tranşant, insuflând speranţă celor care nu acceptau regimul comunist, revenit peste noapte în R. Moldova.

Era anul 2002. De un an trăiam în neo-comunism. Pe atunci, el avea doar 24 de ani. Cei cu care contacta erau siguri că anume astfel de tineri ar trebui să ajungă la guvernare în R. Moldova.

Viaţa fierbea, abuzurile erau din ce în ce mai mari şi implicarea unor tineri şcoliţi în Europa părea o gură de aer salvator pentru întreaga societate, care nu reuşise bine să iasă dintr-un regim dictatorial sovietic că intră în alt regim dictatorial, comunist, odată cu victoria PCRM în alegerile parlamentare din 2001.

Tânărul-speranţă a abandonat proiectele sale din România şi a revenit în R. Moldova, implicându-se în dosare legate de apărarea drepturilor şi libertăţilor omului. Era tânăr şi inspira încredere şi optimism.

Au urmat protestele de la Teleradio-Moldova, în timpul cărora tânărul promotor al drepturilor omului era pe baricade, alături de cei peste o mie de protestatari. A fost cel care le-a explicat oamenilor ce poate însemna decizia administraţiei de atunci a Teleradio-Moldova de a interzice retransmiterea video, prin satelit, către Uniunea Europeană. Opinia internaţională trebuia să afle cât mai puţine despre realităţile din R. Moldova şi despre abuzurile regimului comunist de atunci. Tânărul vorbea despre cenzură, despre libertatea de exprimare şi despre drepturile cetăţenilor de a fi informaţi obiectiv, corect, echidistant. Era alături de cei care scandau „Nu minţiţi poporul cu televizorul”, „Libertate”, „Jos cenzura”.

Tot el a fost aproape de angajaţii Teleradio-Moldova, disponibilizaţi ilegal, pe criterii politice. Părea un om simplu, deschis în faţa lumii. Se saluta chiar şi cu cei pe care nu-i cunoştea.

Timpul trecea. Lumea avea tot mai mare încredere în el. Îl vedea lider. Aşa s-a lansat în politică. Au urmat alegeri. I s-au oferit funcţii. În repetate rânduri. Funcţiile l-au schimbat. S-a înconjurat de persoane suspecte, de funcţionari dubioşi. Argumentând că nu mai are timp nici pentru viaţa personală, lăsa să treacă pe alături de el probleme serioase ale comunităţii. În ochii oamenilor rămânea încă acelaşi: tânăr, cult, educat, elitist, bine şcolit, onest, cu perspectivă. Oamenii încă nu observau urmele de aroganţă de pe chipul său, deşi acestea deveneau din ce în ce mai pronunţate. Tot mai puţine persoane aveau acces în biroul său, adulatorii reuşind să-i acapareze atenţia. În astfel de condiţii, cei din preajma sa „rezolvau” probleme, în favoarea lor, promiţându-i „recunoştinţa”.

Deseori, cei care l-au susţinut în cariera sa politică încercau să-i spună lucruri adevărate, încercau să-l protejeze de posibile implicări în acţiuni de corupţie. Nu-i mai asculta. Nu-i mai auzea. Aceştia deveniseră pentru el persoane neimportante, de care nu mai avea nevoie.

Au trecut 15 ani de la accederea sa pe baricadele luptelor politice de la Chişinău. În acest răstimp, mesajul său a devenit tot mai superficial, tot mai arogant, îndepărtându-i de la el pe cei care l-au susţinut. Oamenii, întristaţi, s-au distanţat, suferind o nouă deziluzie, încă una din numeroasele trăite în cei 25 de ani de Independenţă a R. Moldova.

Politica, puterea l-au schimbat? E un lucru banal, cunoscut, e un fenomen pe care nimeni nu-l mai pune la îndoială. Politica şi puterea schimbă oamenii, de obicei – în rău. Unde o fi fiind cei care ei înşişi pot schimba politica şi puterea?