Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Berlusconi la Chişinău

Berlusconi la Chişinău

Prim-ministrul italian Silvio Berlusconi deţine controlul asupra companiei RAI – televiziunea de stat din Italia – şi este şi proprietar al celei mai importante reţele de televiziuni private din ţara sa.

Dar nu e suficient. Berlusconi a atacat în instanţă majoritatea jurnaliştilor (bineînţeles din alte media) care au criticat activitatea sa de conducător de guvern. Jurnaliştii din Italia au cam încetat să îl critice, după ce au pierdut câteva procese, nu pentru că ar fi greşit prea multe în articole, ci pentru că Berlusconi are şi cei mai buni avocaţi, iar unul dintre ei, cel care merge în instanţă pentru a cere plăţi enorme de la reporterii critici sub formă de reparare a „pejudiciilor morale”, este şi membru în Parlamentul italian, şi cunoaşte bine lumea judiciară. Chiar dacă Federaţia Naţională de Presă din Italia a creat un „Fond de solidaritate” pentru a susţine financiar jurnaliştii care au să-i plătească lui Berlusconi pentru defăimare (cei care acordă servicii de „făimare” sunt platiţi de Berlusconi), vocile critice s-au temperat.

Astfel, Berlusconi a rămas să judece, în fond, jurnaliştii străini care privesc critic activitatea sa, şi nu oboseşte, căci un om bogat poate plăti mulţi avocaţi.

Situaţia aceasta are o similaritate mare cu ceea ce se întâmplă la Chişinău. Dar la Chişinău e mai complicat. Accesul la informaţie a devenit atât de greoi, încât jurnaliştilor de investigaţie le rămân două opţiuni: fie să caute cu lunile cozile unor bani publici ascunşi sub diferite interdicţii de acces la informaţii, fie să scrie despre presupusele fraude şi să prezinte aceste presupuse fraude judecăţii publicului larg. Şi o cale şi alta sunt împotriva principiilor jurnalistice de a prezenta publicului explicaţii cât mai elocvente şi rapide despre cum au fost cheltuiţi banii publici.

De câteva săptămâni suntem solicitaţi de importatori privaţi să aflăm şi să explicăm în presă cum sunt importate calculatoarele în R. Moldova, deoarece ei consideră că ceea ce se vinde din vitrinele curate ale magazinelor de electronice este adus prin contrabandă, la fel ca şi multe alte produse.

Am apelat la Departamentul Vamal ca să aflăm câteva lucruri simple, care nu ar trebui să dăuneze nimănui pentru divulgarea acestor fapte: cine sunt importatorii de calculatoare şi în ce cantităţi. Ni s-a spus că aceste date sunt secrete, şi că tot ce putem afla se află în rapoartele Departamentului de Statistică cu privire la importuri.

Corupţia s-a ascuns întotdeauna, iar marii corupţi au avut întotdeauna un nume care nu poate fi scris în rapoartele statistice.

„Când am fost angajată la minister, am semnat un contract prin care mă obligam să păstrez secretul de stat şi prin care mi se asigura un spor la salariu”, ne povestea recent un ex-demnitar, plecat din funcţia ministerială, dar care recunoaşte acum cu tristeţe că un spor la salariu îl va ajuta pe oricine să supravieţuiască în aceste perioade economice grele. Astfel, când totul e secret, presa din R. Moldova ar putea să creeze un fond al căutării adevărului.

Alina Radu