Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Beria, la Chişinău

Beria, la Chişinău

Lumea adunată duminică în PMAN discuta că avionul familiei Voronin, procurat în ajunul alegerilor, stă gata de decolare. Cine poate şti, deşi vorba populară zice că până nu e foc nici fum nu iese. Mă gândesc, însă, nu atât la preşedinte, cât la cei care, la ordinul preşedintelui, maltratează şi omoară elevi, studenţi şi altă lume tânără, inclusiv în Săptămâna Patimilor. Ce vor face ei, că avionul preşedintelui nu e pentru toţi?

Numărul morţilor şi dispăruţilor variază de la o sursă la alta. Şi de la o zi la alta. Pe unele pagini net sunt daţi 6 morţi, iar cei dispăruţi ajung la 10. Între timp, vânătoarea participanţilor la manifestaţiile din 7 aprilie continuă. Lumea, ca pe timpul lui Beria, este culeasă de pe stradă, din scoli, cămine şi aule studenţeşti, la poarta bisericilor, acasă sau oriunde se nimereşte. Potrivit unor surse anonime, arestaţii au statutul neoficial de deţinuţi politici şi sunt trataţi ca elemente subversive româneşti. De aici şi tratamentul inuman. Numărul persoanelor sechestrate se ridică, potrivit unor date neoficile, la o mie. Lipsa unei transparenţe în tot acest calvar politico-poliţienesc, ne face să bănuim, însă, că cifrele ar putea fi mult mai mari. Cu toate acestea, prim-ministra Z. Greceanâi o face în continuare pe Maica-Precista, iar „garantul” drepturilor constituţionale, V. Voronin – pe mortul în popuşoi. Nu e, nu are societatea moldovenească garant. Garantul ei rămâne, deocamdată, strada, iar dincolo de stradă – CE, ONU, iar mai în vecinătate, UE şi NATO. Dacă acestea, desigur, nu se vor jena să reacţioneze la represaliile declanşate de comunişti, pe fundalul unei presupuse „tentative de lovitură de stat”, înscenate de ei şi speculate tot de ei. Lucrurile s-au developat prea mult ca să mai poată pretinde şi o altă interpretare. Deşi cinice, surprind în mod special „excursiile” organizate personalului diplomatic de către M. Lupu la Parlament şi V. Voronin la Preşedinţie, excursii care repetă aceleaşi seriale de „documentare” pe care le iniţiase Moscova în Osetia şi Abhazia după râzboiul ruso-georgian.

În seara de 7 aprilie, preşedintele Voronin îşi asuma meritul de a nu fi ordonat deschiderea focului asupra tinerilor protestatari, tratându-i, cu multă compasiune, ca pe o lume „manipulată” şi nu vinovată de cele întâmplate. Ceea ce a urmat, însă, schimbă radical „culoarea” mesajului. Foarte probabil că Voronin, deprins cu jocul la două porţi, a lansat acest mesaj pozitiv nu atât pentru protestatri, cât pentru comunitatea internaţională. Acuzat de fraudarea alegerilor, el nu avea nevoie să mai intre în gura lumii şi ca ucigaş. Preşedintele a acţionat mai subtil, ca un criminal select: a dat ordin structurilor de forţă (fără ordinul preşedintelui la Interne şi SIS nici apă nu se bea) să recurgă la arestări masive, iar cei arestati să fie maltrataţi până la epuizare: departe de ochii lumii, fără martori, fără asistenţă medicală sau acces la apărare şi cu acelaşi sau aproape acelaşi final ca şi dacă s-ar fi tras asupra lor. Bătăile, violul, teroarea sunt aplicate arestaţilor nu din cauza că ar fi atacat instituţiile statului (nu provocatorii sau atacatorii sunt arestaţi), ci pentru că şi-au permis să iasă în stradă la o acţiune anti-comunistă. Ei răsplătesc, până la urmă, o opţiune.

Acum două zile, ÎPS Vladimir regreta, într-un mesaj public, „violenţele de pe 7 aprilie”. Nu a rergretat, însă, Mitropolitul, în această Săptămână a Patimilor, şi violenţele de după 7 aprilie, soldate cu suferinţe şi moarte, provocate în continuare de autorităţi. Ce să însemne aceste regrete selective?

Cu toată conspiraţia SIS-ului (responsabil de taina înmormântărilor), ieri a devenit cunoscut alt caz mortal, al unui tânăr din Orhei. Îmi amintesc că, în 1992, în urma unui omor înscenat pe 2 martie la Dubăsari (cazul celor 3 elevi de 3 naţionalităţi), premierului de atunci, M. Druc, i s-a condiţionat demisia, fiind acuzat de vărsare de sânge. Când şi cine dintre oficialii de azi îşi va declina funcţia pentru vărsările de sânge de la Chişinău: Voronin? Greceanâi? Papuc? Toţi împreună? Sau tot partidul?

Petru GROZAVU