Basarabia: o mică Ucraină de Est?
Moscova îşi arată colţii din nou. Nu muşcă încă, dar nici nu ascunde faptul că ar putea să ne muşte. Şi cu cât mai aproape de 27 iunie, cu atât riscurile sunt mai mari. După ameninţările lansate de 9 mai la Tiraspol de către emisarul lui Putin pentru Transnistria, vicepremierul D. Rogozin, că relaţiile economice dintre R. Moldova şi Rusia vor avea de suferit grav în cazul în care Chişinăul va semna Acordul de Asociere cu UE, iată că la începutul acestei săptămâni aveam să auzim acelaşi mesaj din gura altui ”mesager” al Moscovei, de data asta la nivelul Externelor ruse. E vorba de viceministrul Gr. Karasin, sosit la Chişinău într-o vizită de recunoaştere şi, foarte probabil, pentru pregătirea vizitei şefului său, S. Lavrov, care, cu siguranţă va vrea să discute personal cu oficialii R. Moldova, înainte ca aceştia să plece la Bruxelles, unde, pe 27 iunie, este preconizată ceremonia de semnare a Acordurilor de Asociere şi de Liber Schimb UE – R. Moldova. Fiind încă la Moscova, pe aeroprtul Domodedovo, Karasin avea să declare presei ruse că asocierea R. Moldova la UE, ”va afecta relaţiile noastre cu Moldova pe termen lung”. Şi nu doar pe plan economic, după cum ameninţase Rogozin. Karasin aducea cu el la Chişinău o listă mult mai extinsă a subiectelor de posibil conflict între Rusia şi R. Moldova ”în toate sferele: politică, economică, culturală, spirituală” – dovadă că supărările Rusiei sunt foarte mari, iar ”războiul” cu R. Moldova, în cazul în care va fi lansat, va intra pe toate fronturile posibile. Deşi la Chişinău Karasin nu şi-a permis declaraţii categorice, a făcut-o, în schimb, la Tiraspol, reluând de la 0 acelaşi mesaj tăios, cu care urca în avionul Moscova-Chişinău şi pe care, de fapt, îl auzim ori de câte ori Cremlinul uită că sunt 23 de ani de când URSS nu mai este şi că Moscova este capitala Rusiei, doar a Rusiei. Şi ar mai fi ceva de spus: la mesajul de ”război” al Moscovei, Chişinăul a răspuns cu unul de pace. „Vrem să avem relaţii foarte bune cu Moscova. Suntem transparenţi în procesul de apropiere de UE, Acordul de Asociere nu contravine cooperării cu Rusia. Dorim să fim un partener previzibil şi pentru Est, şi pentru Vest”. Frumos. Elegant. Diplomatic spus. Bravo! Este mesajul, pentru Rusia, al premierului Iurie Leancă la întrevederea cu Karasin. Atât doar că nu ştim cu ce a plecat trimisul Moscovei înapoi în Rusia: cu mesajul lui Leancă sau cu cel cu care a venit la Chişinău?.
Ucraina, pe urmele Transnistriei
După ce a întors cu picioarele în sus tot estul Ucrainei şi a alertat toată Europa (şi nu doar), Moscova caută să convingă lumea că vrea să-şi refacă relaţiile cu Kievul: i-a redus Ucrainei preţul la gaze (minus 100$ la o mie de metru cubi), i-a amânat termenul de achitare a datoriilor istorice la carburanţi, l-a recunoscut pe Poroşenko preşedinte, şi-a redeschis ambasada la Kiev, şi-a retras în căzărmi (cel puţin aşa declară) trupele de la frontiera cu Ucraina şi se declară gata să particpe la negocierea păcii în zonele rebele. Desigur, toate astea făcute nu fără presiunile din afară şi nici fără asistenţa diplomatică, în special din partea Germaniei şi Franţei. Deşi la prima reuniune tripartită de la Sankt Petersburg a miniştrilor de Externe ai Rusiei, Germaniei şi Poloniei, părţile au constatat o ”noua atmosferă” în relaţiile Moscovei cu Kievul, până la pace mai este. În Est se mai dau lupte, iar fluxul de rebeli şi de arme dinspre Rusia spre Ucraina nu a fost sistat. În timp ce P. Poroşenko cere ca insurgenţii să depună armele şi să părăsească (cei veniţi din Rusia) teritoriul Ucrainei, Moscova insistă, prin ministrul său de Externe, S. Lavrov, ca Kievul să înceapă neîntârziat ”negocierile cu administraţia regiunilor” rebele şi să ”convină asupra viitoarei construcţii statale a Ucrainei” – lucru de care, cel mai probabil, puterea de la Kiev se teme, ştiind că aceste ”administraţii”, instalate cu ajutorul Moscovei, vor cere ceeea ce vrea şi Rusia: federalizarea Ucrainei. Kievul, care a fost mână în mână cu Moscova în ”proiectul transnistrean”, nu are cum să nu cunoască faptul şi să nu înţeleagă că intrarea în negocieri cu aceste ”administraţii” înseamnă recunoaşterea lor treptată ca parteneri de dialog, iar ulterior şi ca putere a teritoriilor, pe care le reprezintă. Cel puţin, aşa s-a întâmplat în cazul R. Moldova: război, pace, negocieri (sterile), lipsă de consens, autoseparare, pretenţii la independenţă. Atât doar că în cazul Ucrainei riscurile (nu doar pentru Ucraina dar şi la nivel regional) sunt cu totul altele, decât în cazul R. Moldova. Estul Ucrainei, cu dimensiunile sale geografice şi ecomomice nu sunt 5 raioane moldoveneşti transnistrene cu o poulaţie de jumătate de milion, ci aproximativ 5 republici ca Moldova şi aproape o a doua Românie, ca pondere numerică.
Comrat şi Bălţi, două fronturi noi în Basarabia
Pacea, fie şi iluzorie, pe frontul ucrainean, dar şi distanţa tot mai scurtă de până în data de 27 iunie (semnarea Acorduli de Asociere dintre R. Moldova şi UE) au readus R. Moldova pe agenda politică a Moscovei. Deranjată de apropierea tot mai mare şi mai sigură a R. Moldova de Occident, Moscova încearcă să complice lucrurile pe relaţia cu Chişinăul. Şi nu e vorba atât de ameninţările lui Karasin sau Rogozin că Rusia şi-ar putea revedea, după Bruxelles, întreagul portofoliu al relaţiilor cu R. Moldova şi nici de declaraţia învechită, pe care, cu o zi înainte de venirea lui Karasin la Chişinău, o făcea şeful administraţiei de la Tiraspol, E. Şevciuk, cerând Chişinăului ”divorţ civilizat” pentru Transnistria. Nu a spus nimic nou nici Karasin şi, mai ales, Şevciuk. Ameninţările cu Transnistria sunt o oaie moartă. Separarea Transnistriei nu a fost şi nu e în interesul Rusiei. Recunoaşterea ei însemnă recunoaşterea nulităţii Pactului Ribbentrop-Molotov şi a dreptului României asupra Basarabiei. Or, Rusia nu şi-a dorit acest lucru niciodată. Mai ales acum, cînd Transnistria e o carte de joc cu care Chişinăul nu mai poate fi şantajat. Pentu Rusia contează acum Comratul, Taraclia, Bălţii, deci Basarabia. Aici planifică Rusia să se revanşeze şi să dea lupta pentru R. Moldova. Şi această luptă a şi început. Iniţial la Comrat, iar mai proaspăt la Bălţi. Dovadă este întrunirea în secret de zilele trecute dintre Episcopul de Bălţi şi Făleşti Markel (Biserica Rusă), başcanul Formuzal şi alţi câţiva ”gradaţi” din fostul kgb sovietic, unde s-a pus la cale crearea a două republici populare în spaţiul pruto-mistrean, după modelul Doneţkului: una cu capitala la Comrat – în sud şi alta la Bălţi -în nord. Planul Rusie este clar: enclavizarea Basarabiei, iar asta ar fi egal cu transformarea ei într-o mică Ucraină de Est, cu tot ce se întâmplă acolo.
