“Barbarosa” lui Plahotniuc

“Un sistem electoral mixt, când în R. Moldova poţi cumpăra un procuror general sau un judecător de la orice Curte, nu putea fi admis de PLDM la vot, mai ales după precedentul din Găgăuzia, când PDM s-a ales cu o majoritate în Adunarea Populară de la Comrat, fără să câştige pe liste măcar un singur deputat”. 

Cred că până aici a fost. Specula politică, evident, va rămâne, fără ea nu există politică, dar “marea olimpiadă” a jocurilor de culise, de-a Alianţa-3, se apropie de final. Dacă nu cumva s-a afârşit odată cu decizia Curţii Constituţionale (CC) de luni, prin care s-a pus cruce pe candidatura lui Vlad Filat la şefia presupusului guvern al presupusei AIE-3. O Alianţă de Integrare Europeană-3 nu mai are cum fi posibilă. Cel puţin, nu mai are şansa de a fi posibilă în fosta formulă: PLDM-PDM-PL. Proiectul (dacă cumva a şi existat (?!), puţin probabil să mai fie unul valabil, după ce, luni, decizia CC avea să facă foarte clar faptul că Vlad Filat a fost jucat, că soarta lui fusese trasă în cărţi şi decisă cu mult înainte de a se reuni Înalta Curte. Decizia CC nu a făcut decât să dea motivare juridică unui joc, care provocase, în ultima săptămână, mai multe semne de întrebare, dar şi de bănuială, că în spatele aşa-ziselor “negocieri” (bi-, tri-, multipartite) şi al declaraţiilor brusc “fratricide” dintre Plahotniuc şi Filat, se fac jocuri de taină – altele decât cele servite publicului de la microfoane sau ecrane. Primul mare semn de întrebare sau prima suspecţie a trezit-o agenda Parlamentului de săptămâna trecută, care a scos în prima linie subiecte de “mare grabă” şi de interes unipartinic. Să ne amintim aici de alegerea procurorului general, care a fost trecută (evident, nu din considerente de interes public) în faţa alegerii noului guvern. Joi, 18 aprile, într-o singură zi, la iniţiativa PDM, candidatul la această funcţie este propus Parlamentului, “intervievat” de deputaţi, votat şi trecut prin jurământ. Grabă, nu glumă. Noul procuror general, Corneliu Gurin, la fel ca şi vechiul, Valeriu Zubco, s-a dovedit a fi “omul lui Plahotniuc”. Numai că dacă pentru Zubco s-au plătit bani grei, “Gurin i-a revenit lui Plahotniuc pe gratis, pentru că are dosar penal”, declara, pentru presă, la câteva zile, S. Mocanu de la Mişcarea Antimafie. O altă “grabă mare”, şi tot la iniţiativa PDM, ţine de amendarea Codului Electoral şi adoptarea sistemului mixt de alegeri pentru parlament: pe liste de partid şi circumscripţii uninominale (50 x 50). În două şedinţe consecutive (18-19.04.2013), fără vreo examinare prealabilă, fără discuţii publice sau consultarea societăţii civile, proiectul este votat de Parlament în două lecturi, redactat, semnat de preşedintele Legislativului (tot el şi preşedinte PDM), promulgat de şeful statului şi, luni de dimineaţă, publicat în “Monitorul oficial”. Premieră. Record. Vedeţi ce face interesul? Nu cel naţional, pentru că la noi cu “naţionalii” la putere e mare criză. Vorbim de interesele de gaşcă. Tot din aceleaşi interese, şi tot la iniţiativa PDM, vinerea trecută, Parlamentul îi acorda imunitate directorului CNA, Viorel Chetraru, bănuit şi el, de altfel, că ar fi “omul lui Plahotniuc”. Şi acum să vedem care a fost graba ca PDM să treacă cu atâta viteză, prin Parlament, toate aceste decizii, în fond, strategice pentru un partid politic. Explicaţia e la vedere. Luni, Curtea Constituţională trebuia să se pronunţe pe marginea sesizării PL privind legitimitatea desemnării candidaturii lui Filat la funcţia de premier, iar pentru joi, liderul PLDM se pregătea să vină în Parlament ca să-şi prezinte echipa şi programul de guvernare. Decizia Curţii a pus punct aşteptărilor lui Filat. Şi tot aceeaşi decizie a Curţii i-a trecut la “dos” pe Plahotniuc şi PDM, scutindu-i, eventual, de orice explicaţii pentru refuzul de a-l fi votat joi, în Parlament, pe Filat. Dacă zice M. Ghimpu (care ştie nişte lucruri de pe interiorul PDM) că “PD nu ar fi votat pentru Filat, pun capul la bătaie…”, iar deputatul comunist Anatol Zagorodnîi declară că “Filat şi PLDM au căzut într-o cursă foarte bine pusă la punct de Plahotniuc”, după care chiar V. Filat recunoaşte că “am fost conştient şi mi-am asumat riscul că se va lovi în mine şi în partid”, atunci cum să credem că CC a fost în afara scenariului montat de Plahotniuc? Nu vreau să mă pronunţ asupra corectitudinii juridice a deciziei Curţii, nu vreau să fiu nici avocatul “părţilor în proces”, dar faptul că PDM “a supt” şi “a rupt”, în mod planificat, din Filat şi PLDM tot de ce a avut nevoie ca să-şi aranjeze “treburile” în partid şi la guvernare, până luni, 22 aprilie, nu poate să nu trezească suspiciunea că Plahotniuc a ştiut, de cu vreme, despre decizia Curţii, poate că a şi influenţat-o, poate că a şi încurajat-o. Ar fi o naivitate să credem că lucrurile au decurs de la sine, când cunoaştem că decizia Curţii vine după ce, în ultima săptămână, PDM a forţat votarea mai multor proiecte legislative strategice în Parlament. Şi, cu toate astea, surprinde uşurinţa şi, poate, naivitatea cu care PLDM a acceptat să voteze iniţiativele PDM din săptămâna de la urmă. Alegerea procurorului general – fie. Imunitatea pentru directortul CNA – fie şi asta. Dar amendarea Codului Electoral, înainte de a fi votat Guvernul, e catastrofă. Codul, în varianta nouă, e un “Barbarosa” pentru PDM şi Plahotniuc. Consideraţi, de pe acum, alegerile parlamentare viitoare câştigate de PDM. Un sistem electoral mixt, când în R. Moldova poţi cumpăra un procuror general sau un judecător de la orice Curte, nu putea fi admis la vot de PLDM (aşa cum nu au făcut-o PL şi PCRM), mai ales după precedentul din 2012, din Găgăuzia, când PDM s-a ales, peste noapte, cu o majoritate în Adunarea Populară de la Comrat, fără să câştige pe liste măcar un singur deputat. Să nu-şi fi dat seama PLDM că, după obţinerea modificărilor la Codul Electoral, PDM s-ar putea să nu mai aibă nevoie de ei, nici de Alianţă şi nici de alţi aliaţi şi că interesul lor strategic ar putea fi anticipatele? Riscul a fost fatal. Şi rămâne. Finalitatea jocului de-a AIE-3, până la urmă, este “tristă”, spune într-o declaraţie de presă ex-premierul Ion Sturza, trecut şi el, în 1989, printr-o experienţă similară. În opinia lui Sturza, PDM a avut nevoie de Filat şi PLDM până şi-a făcut “intresele”, după care a scos “cuţitul” şi a lovit. Ca de obicei, din spate. Deşi preşedintele de onoare al PDM, D. Diacov (că Plahotniuc şi Lupu sunt în recreaţie) se declară surprins şi consternat de decizia Curţii, adevărul, până la urmă, rămâne altul, şi anume, că 1 Vlad (Plahotniuc) + 1 Vlad (Filat) nu poate da în sumă 2 Vlazi, ci doar unul.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. victor

    ceea ce a decis CC, este mai presus de toate, Filat singur prin deputatii sai a votat pentru acesti judecatori, nimeni nu l-a impus, inseamna prin acordarea votului de incredere, el trebuie sa se supuna acestor decizii, in caz contrar, asta se numeste debilism si copilarism.

  2. ina

    Debilism si copilarism e sa te supui cind cineva te foloseste si se acopera cu legea in modul cel mai obraznic.

  3. G.I.

    «Ion Sturza, trecut şi el, în 1989, printr-o experienţă similară»

    Redacția cred că vă refereați la 1999.

  4. Autor

    Aveti dreptate, G.I.Multumesc. E vorba de 1999, ca in 1989 nici nu aveam guvern. E o gresala tehnica. Cer scuze. Si, inca o data, multumesc.

  5. gotesteanul

    … să ne-amintim cum englezii au crezut într-un Churchil care le promitea doar „sânge, trudă, lacrimi şi sudoare”, iar francezii au crezut într-un de Gaulle care reinventa mitologia naţională.

    Cunoaştem cu toţii istoria celor 20 de ani de Independenţă ai R.Moldova. S-o spunem din start, că indiferent de multitudinea de partide şi politicieni, fiecare în parte a fost şi este „al cuiva”: al lor, al nostru. Multiplele genuri de politicieni trecuţi prin generaţii şi promoţii, căpătuiţi cu de toate, care au făcut şi experimente pe seama noastră. Fiecare cum l-a dus capul ori cum le-am permis noi: au făcut în aşa fel ca , prin eforturile lor de la un scrutin la altul, să ne măgulească cu câte ceva, trecut la sortul doi, ca nu cumva să murim cu toţii odată.
    Mergem tot aşa. Noi supraveţuim, noi le ma trimitem valută din străinătate, iar ei, la anumite etape politice, se adună împotriva altora care ,potrivit lor, sau prea cocoţat sus. Şi-aşa, timp de peste 20 de ani ne bălăcim „între-ai noştri şi ai lor”. Aşa-i cu politica la moldoveni- s-a năpustit peste noi ca un lup flămând. Ne-a ocupat casele, liniştea, minţile, străzile, relaţiile dintre oameni, că ne-a dezbinat la culme. A devenit tot mai dificil să te detaşezi de ea într-un colţ tihnit. Politica devine tot mai obositoare.
    Lumea buimăcită, nu doar de tot soiul de crize, este mânată de către politicieni, analişti, comentatori politici şi tot soiul de Comitete pe străzi, pe ger, prin cabinete şi prin pierderea scopului în sine. Acum-de ce acum? De ce tot aceiaşi? Cine vrea vede.Seducerea electoratului se face tot mai structurat, tot mai spre ţintă

    Hai,lume, că noi ştim ce vă trebuie vouă !

    Marketingul în politică capătă tot mai mare sens şi valoare.E slut. Politicienii noştri pierd tot mai mult din credibilitate. Oare câţi dintre ei îşi mai amintesc ori mai cred în ceia ce-au spus pe la întâlnirile lor cu noi, electoratul, dar câte au promis atunci!
    Deci, marfa se cere vândută, chiar şi cea preponderent de mâna a doua. Astăzi în viaţa social-politică tot mai accentuat iese la suprafaţă imaginea, piarul personal. Cum să-ţi vinzi „marfa” fără a ieşi pe piaţă, fără a scoate marfa la public?
    Când nu ajută regulile marketingului, mai joci teatru-spectacolul fiind regizat de după cortină, teatralizarea prinde la viaţă, ajunsă în stradă, pe baricade improvizate ori cu ţipete prin cabinete. În R.Moldova „nemulţumiţii”, din fruntea maselor sunt tot acei care au contribuit la starea actuală prin toate mijloacele puterii deţinute anterior. Tot „ai noştri” au fost. Tot „ai noştri” sunt şi azi-doar culorile se mai schimbă, iar la unii şi discursurile publice.
    Când cauţi să le mai cercetezi ofertele la modul serios, să le mai pui cap la cap cu realitatea, nu prea găseşti pentru cine a-i putea să-ţi dai votul pe viitor-ceva lipseşte. Ce-i lipseşte clasei politice moldoveneşti?

    Pe noi, alegătorii, să ne deranjeze chestia asta cel mai mult.Nu ne plac-sunt oglinda noastră şi dacă nu ne place, nu-i de vină oglinda, ci este problema noastră, a electoratului. Ei nu prea au probleme. Ei ştiu că totdeauna sunt al cuiva… Ei sunt rezultatul votului nostru. Noi, ai cui rămânem?…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *