BACul de pe Bâc
Zilele acestea au fost anunţate noi condiţii de desfăşurare a examenelor de bacalaureat. Pe de o parte, condiţiile par mai drastice, pe de alta – mai simple. Depinde de interesul persoanei care le interpretează.
Dacă te uiţi la noile condiţii de desfăşurare a bacului cu ochii îndrăgostiţilor de copiat, atunci vezi sala de examen ca pe o închisoare, în care există camere de luat vederi, detectoare de metale, supraveghetori, frică, groază, stres, leşin, teamă, nefericire, abuz asupra copiilor. Desigur că pot fi invocate imediat convenţiile cu privire la drepturile copilului şi declaraţiile alarmante ale psihologilor şi asociaţiilor de părinţi cu privire la presiunea la care sunt supuşi copiii.
Să nu uităm că bacul este susţinut de persoane care au aproape 20 de ani. La 20 de ani, aceşti tineri au în spate 12 ani de studii, răstimp în care ar fi reuşit să asimileze un minim necesar pentru trecerea acestor examene. La 20 de ani aceşti tineri ar trebui să fie pe deplin pregătiţi de stresurile vieţii, cum ar fi trecerea printr-un detector de metale sau scrierea fără să copiezi a unui test la o disciplină şcolară. Da, în multe şcoli din lume examenul cu detectorul de metale le este făcut copiilor în fiecare zi. În multe şcoli din SUA, de exemplu, copiii nu pot intra în şcoală fără să treacă de acest detector, iar în Finlanda – chiar şi uşile de la coridoare sau de la clase sunt încuiate pe durata lecţiilor. În aceste cazuri – e vorba de protejarea copiilor de actele de terorism, şi ei au asimilat această lecţie şi o acceptă.
Moldova încearcă de câteva luni să ofere o lecţie modernă absolvenţilor de liceu – lecţia bacului pe bune, fără copiat, fără plătit pentru rezultate, fără falsificări. Şi nu e vorba de himere, ci de fapte reale. Fenomenul copiatului atinsese cote criminale. Copiii nu mai erau motivaţi să scrie ce cunosc şi ce gândesc, pentru că prin sălile de clasă se perindau surse de copiat, ba chiar şi exponenţi ai acestor surse, care ar fi fost nu doar pedagogi plătiţi din timp, ci şi părinţi mai influenţi. Culmea a fost să îmi spună unul dintre copii cum în clasă, în timpul examenului de bac, a intrat un poliţist. Ţinea o foaie în mână şi s-a apropiat de un băiat, zicând: “Na, dragul tatei, copie. Învăţătoarea de matematică zice că totul e corect”. Atunci copiii au învăţat că bacul e un examen pe care îl treci mai uşor dacă ai părinţi pedagogi, poliţişti, procurori, miniştri. Dacă lucrurile ar fi fost lăsate să meargă necontrolate în această direcţie, mă gândesc că în câţiva ani examenele de bac ar fi fost susţinute nu de copii, ci de părinţi, în limita disponibilităţilor financiare sau a poziţiilor lor în fincţii publice.
În anul trecut a fost o primă tentativă de a readuce examenele de bac la normal. La primăvară urmează o a doua tentativă. Regret cheltuielile implicate pentru camere video, detectoare de metale, alte utilaje pentru a detecta dispozitivele ascunse în buzunare, în ciorapi, în urechi, subţiori. Sper că într-o bună zi examenele de bac vor putea fi susţinute în clasele de calculatoare, în baza unui sistem electronic, ceva de genul examenelor TOEFL, când rezultatele sunt stocate într-un oficiu centralizat fără să treacă sub formă de hârtie prin mâini locale. Până atunci, cei care sunt stresaţi de pe acum de Bacul 2014 au o posibilitate să scape de stres.
Universităţile din străinătate lansează campaniile de admitere din luna octombrie curent pentru cei care vor să ajungă la facultate în toamna anului viitor. La această campanie de admitere pot participa inclusiv elevii care sunt acum în clasa a 12-a. Şi pentru ca aceştia să fie admişi, nu e nevoie de nota la bac, ci de media pentru anii anteriori de studii, de un CV argumentat cu privire la activismul şi spiritul civic al tânărului şi de un interviu – direct sau on-line, în limba universităţii, unde nu poţi copia nimic. Dacă ai trecut aceste probe, eşti anunţat că eşti admis cu condiţia să prezinţi şi un document că ai susţinut bacul.
Poate ar fi cazul ca şi universităţile din Moldova să înceapă a-şi selecta noii studenţi mai devreme, având timp suficient pentru examinarea dosarelor, oferind tinerilor o şansă în plus să nu trăiască cu frica de bac, ci cu interesul de a susţine şi bacul, pentru că oricum au fost admişi în baza cunoştinţelor acumulate pe parcursul anilor de şcoală.
