Averea procurorului tău
Fiul cel mic al lui Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, are doar 3 ani, dar ştie să găsească răspuns la cele mai complicate chestiuni ale vieţii. Dacă îi vine vreo întrebare la care nu găseşte răspuns, îi roagă pe cei apropiaţi să „googleze” problema, adică să caute răspunsul pe Internet. Dl Kim a povestit despre asta marţi la Washington, la deschiderea Conferinţei Internaţionale cu privire la Datele Deschise.
Mezinul familiei Kim ar putea deveni obiectul invidiei jurnaliştilor din R. Moldova. Pentru că acest copil, ca şi oricare alt copil sau adult american, locuieşte într-un stat unde Internetul oferă răspunsuri complexe la întrebările cetăţenilor, unde datele despre instituţiile publice şi banii publici sunt absolut deschise, iar dacă se întamplă că cineva undeva tăinuieşte careva date de interes public, e suficient ca acel cineva să ajungă în atenţia presei şi datele se deschid şi mai mult.
În Moldova e puţin altfel. Există câteva pârghii care l-ar face nu doar pe mezinul directorului Băncii Mondiale, ci chiar pe însuşi… proprietarul google să-şi rupă nervii în căutarea unor informaţii virtuale de interes public.
În primul rând, angajaţii instituţiilor publice primesc un spor salarial, introdus încă de pe vremea lui Voronin, pentru a păstra secretul de stat. Acest secret nu e bine definit, de aceea angajaţii înţeleg, în fond, să tăinuiască informaţiile de serviciu de cetăţenii statului. Într-o ţară săracă orice spor salarial e binevenit, chiar dacă dăunează propriilor cetăţeni. Şi chiar dacă se va decide într-o zi să nu se mai plătească acest spor din banii noştri, cât va costa să-i dezvăţăm pe aceşti funcţionari să ascundă aceste date?
În al doilea rând, există instituţii şi funcţionari care ascund date, chiar dacă sunt plătiţi să le deschidă faţă de public. Ultima dată când am încercat să avem acces la declaraţiile de venituri ale procurorilor a fost în 2010. La Procuratura Generală, la CCCEC, la Guvern, la Parlament, ni s-a confirmat că aceste date trebuie să fie publice şi că declaraţiile procurorilor chiar au fost colectate, doar că nu le poate vedea nimeni pentru că nu se găsea cheia de la biroul unde erau stocate aceste date. În general, datele despre venituri, averi şi afaceri ale demnitarilor publici sunt o mare nebuloasă în Moldova. Ţi se creează impresia că multe chei de la safeurile cu date au fost pierdute.
În al treilea rând, datele cu privire la nepotism, abuz în serviciu, furt din banii publici se deschid doar când doresc liderii AIE. Nu atunci când doresc toţi trei împreună, căci asta se întâmplă prea rar, ci atunci când un lider vrea să îl expună pe celălalt. Dar această dorinţă a liderilor AIE nu e legată neapărat de interesul public.
De un an şi ceva, Republica Moldova s-a conectat la un proces ambiţios al Băncii Mondiale privind e-guvernarea şi datele deschise. În aceste zile la conferinţa de la Washington m-am simţit cumva mândră să aud că Moldova este menţionată printre ţările care sunt cele mai rapide în dezvoltarea acestui proiect de deschidere a datelor publice. Membrii echipei de la e-Moldova au studii la Universitatea Harvard, Universitatea Washington, în alte centre universitare de top şi muncesc la Chişinău aşa cum au învăţat în instituţiile internaţionale: să respecte principiile integrităţii. Dar cât de integru e mediul în care muncesc?
Procesul de deschidere a datelor publice în statele sănătoase solicită multă creativitate, căci nu e uşor să atragi interesul public într-o ţară unde oamenii au un nivel de trai suficient şi nu şi-ar dori decât puţină distracţie în plus. Alta e să deschizi date publice în ţări care sunt în topuri internaţionale pentru nivele ridicate ale sărăciei, corupţiei, migraţiei ilegale.
„Cum folosim datele în interes public, cum folosim datele pentru eradicarea sărăciei?” a fost întrebarea lui Jim Yong Kim adresată marţi reprezentanţilor statelor implicate în procesul de deschidere a datelor. Răspunsul nu există pe Google, dar expertiza globală oferă totuşi nişte răspunsuri. Migraţia masivă este cauzată de sărăcie. Sărăcia este cauzată de corupţie. Corupţia se teme de transparenţă.
Dacă am avea astăzi date deschise cu privire la demnitarii publici care deţin firme offshore, dar şi SRL-uri în Moldova, dacă ar exista date deschise cu privire la firmele care înving în tendere şi relaţia acestora cu unii funcţionari, dacă am avea date cu privire la provenienţa banilor pe care s-au construit castelele unor poliţişti şi procurori, dacă ar exista conexiunea dintre aceste persoane şi partidele care le ţin în funcţii, după următoarele alegeri s-ar putea ca în Guvern şi în Parlament să ajungă mai multe persoane cu principii de integritate ca la Harvard, Oxford, Washington, iar copiii moldovenilor să poată „googla” nu doar averile preşedintelui SUA, ci şi ale procurorului din raionul lor.
Alina RADU
