Avem președinte? Dar Parlament?

N. Timofti, la momentul în care a refuzat demisia (și era logic s-o facă), a promis că va merge în parlament cu un mesaj către națiune. Când dle Timofti, ca ”țara arde”. Și de ce în Parlament, că nu ”aleșii” protestează. Mergeți în PMAN și aici faceți apelul către națiune că ei sunt națiunea…

În noaptea de sâmbătă spre duminică am avut un vis. Se făcea că presedintele Nicolae Timofti venise în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) și, de la microfon, din scenă, în fața lumii care umpluse Piața și cu ochii fixați pe Crucea de pe Catedrală, își declina, public, atribuțiile de șef al statului, în semn de protest față de proasta guvernare a R. Moldova de către actuala și fostele majorități și minorități parlamentare. Altfel spus, președintele își prezenta (dar condiționat) demisia, declarându-și solidaritatea cu protestatarii și revendicările lor. După ce își roti, însă, privirea peste cei de primprejurul microfonului, Timofti făcu o mică precizare: că se solidarizează ”cu cei din Piață”, nu și cu ”cei din scenă”. Potrivit lui Timofri, cei din Piață își revendică drepturile și el este cu ei, cei din scenă – interesele. Și, ca să fie mai convingător,probabil, a cerut consilierilor săi să desfășoare în fața scenei pânza unui cort, pe care-l adusese cu sine și pe care anunța că-l va instala, alături de celelalte 300, în PMAN și va rămâne în el, cu toată suita sa prezidențială, până în ziua în care va fi restituit miliardul, iar guvernul va avea o agendă clară de satisfacere a revendicărilor sociale și economice, înaintate de portestatari. Frumos vis, numai că, din momentul în care am deschis ochii, toate au rămas dincolo, în noapte.

Un nou 7 Aprilie ar putea fi prea puțin

Duminică la Chișinău a avut loc o a doua, după cea din 6 septembrie, Mare Adunare Națională. Și, din nou, Piața plină de lume, dovadă că – vorba ambasadorului american la OSCE, Daniel Baer, ”lumea s-a săturat de ceva…., de felul cum este guvernată țara”. Așa dar, de la Viena lucrurile se văd mai bine decât de la Chișinău, dacă OSCE reacționează, iar în R. Moldova nu reacționează adecvat nimeni dintre ”distinșii” puterii, cu toate că ceea ce s-a repetat duminică în PMAN nu are de ce să-i lase pe tânjală. Faptul că Platforma ”DA” și liderii ei au fost spălați de presă în ultima săptămână nu în cele mai curate ape, da, contează. Ar putea conta – de ce nu, și rapoartele SIS despre cei din fruntea Platformei, care, cu siguranță, sunt deja pe mesele ”marilor”. Numai că nu asta contează cel mai mult. Contează, întîi de toate, ”mulții”, zecile și sutele de mii de oropsiți din Piață (și nu numai), care, dacă vor primi semnalul, cu siguranță, vor urca ”pe baricade” – dacă asta va fi să fie soluția. Asta se dorește? Dacă se va ajunge aici, s-ar putea ca tot ce s-a întâmplat pe 7 Aprilie-2009 la Chișinău să fie, vorba populară, ”floare la pălărie”, iar Plahotniuc, Filat și Șor vor trebui, spre deosebire de Voronin, să fie gata de decolare la orice oră de zi sau noapte. ”Cazul Ianukovici”, într-o formă sau alta, s-ar putea repeta și la Chișinău, dacă ”oficialii” vor continua s-o facă pe fuduii, pe surzii sau muții. Atenție la vocalele destul de tari ale celor de la microfoane sau a celor care încearcă să-l imite de la megafoane: sunt destul de simptomatice și molipsitoate, ca stare de spirit, pentru o mulțime tot mai agitată. Deloc întâmplător, se pare, în acest sens, și Apelul comun al foștilor președinți ai R. Moldova, M. Snegur și P. Lucinschi, adresat marți autorităților centrale, ca să nu se întreacă cu gluma. ”Cu răbdarea oamenilor nu e de glumit”, au avertizat foștii președinți, cu referire la ignoranța cu care tratează ”idolii” puterii protestele. Cu atât mai mult că săptămâna aceasta au avertizat că vor porni proteste și câteva partide de stanga, printre care PSDM-ul lui Ig. Dodon și Partidul Nostru al lui R. Usatii. Din octombrie, o dată cu venirea friguluilucrurile, cu siguranță, se vor complica și mai mult, iar ruscurile unei confruntări cu strada s-ar putea amplifica, dacă ”focul” din PMAN nu va fi „stins”, adică revendicările economice și sociale ale protestatarilor vor fi ignorate și mai departe de guvernanți. Indiferent ce crede Timofti, Plahotniuc, Filat, Ghimpu sau oricine altul despre frații Năstase sau alți lideri ai Platformei ”DA” – că ar fi buni, răi, piese de manevră, profitori etc, dar ei sunt la ziua de azi exponenții străzii și dialogul cu ei nu poate fi nici ignorat și nici tergiversat… În caz contrar, tergiversările nu vor servi decât dovada unei lipse de soluții din partea guvernării la revendicările străzii. Dacă se va ajunge la asta, pe toată lista inițială de revendicări, nu va mai putea rămâne loc decât pentru una: demisia în corpore a regimului de guvernare.

Unde-i Lăpușneanu?

De duminică încoace – place sau nu place ”șefilor”, protestele au deviat categoric de pe vectorul lor social pe cel politic. Demisia și anticipatele au intrat și mai mult în fața celorlalte revendicări. Pe durata săptămânii au fost pichetate și s-a cerut demisia procurorului general, șefului de la Anticorupție, guvernului, șefului statului și același lucru urmează să se ceară și parlamentului. E vina Platormei? Nu, e vina puterii. Întrevederile formale la nivelul premierului Streleț și a speakerului Candu nu au făcut decât să complice lucrurile. Nici unul și nici altul nu au mers mai departe de formula unui banal schimb de mesaje și replici. Și întâlnirea cu consilierii președintelui Timofti a fost la fel. În 12 zile de la lansarea protestelor non-stop, nici un ”mare oficial” nu a venit în fața miilor de protestatari cu nici un fel de mesaj și cu nici un fel de angajament. Ce i-a prevalat: orgoliile sau frica? Și ce trebuie să facă strada? Să stea cuminți în corturi? Iar ei în funcții? Parlamentul demult trebuia să iasă din vacanță, în situația în care este R. Moldova, cu un război nestins la câteva sute de kilometri și cu o mină cu efect întârziat în centrul Chișinăului, pentru care nu poate da nimeni garanții că nu va exploada. Întrebare: cum de s-a întâmplat că până la ziua de azi președintele nu a convocat într-o ședință urgentă guvernul, șefii grupurilor parlamentare și liderii de la ”DA”, ca să limpezească apele? Avem președinte? Dacă ”da”, de ce nu se vede și nu se aude? N. Timofti, la momentul în care a refuzat demisia (și era logic să refuze) a promis că va merge în parlament cu un mesaj către națiune. Când dle Timofti, ca ”țara arde”. Și de ce în Parlament, că nu ”aleșii” protestează. Mergeți în PMAN și aici faceți apelul către națiune că ei sunt națiunea. De ce să așteptați să fiți de atîtea ori invitat și să nu mergeți, ca un președinte ce sunteți, singur, în fața miilor din Piață. Așa după cum V-am văzut și în vis. Chiar nu merită? Sau ”Moțocii” v-au rupt din drum? Amintiți-vă ce i-a zis Lăpușneanu lui Moțoc. Chiar nu vreți să fiți un Lăpușneanu? Alături de cei mulți. Și de partea celor mulți.