Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Asfaltul Coaliţiei

Asfaltul Coaliţiei

În R. Moldova, în ultimii ani, se construiesc multe lucruri bune. Inclusiv drumuri. Drumurile se construiesc pe banii comunităţii internaţionale. Bani sunt. Materiale de construcţie sunt. Standarde sunt. Rămâne un fleac – forţa de muncă. Dar muncitorii lipsesc. Uneori sunt aduşi din Turcia, uneori din alte state vecine – ca să pună asfalt, să niveleze, să măsoare, să toarne, să dea cu lopata. Nu-s aşa specialişti în R. Moldova. Da, da, moldovenii care construiesc oraşe întregi în Federaţia Rusă nu ajung să muncească în propriul stat, nu-s.

Primul argument al potenţialului muncitor la drumurile moldoveneşti e că pleacă la bani mai mari. Zău, la Moscova pe schele el câştigă 500 de dolari pe lună în loc de 5000 de lei la asfaltat drumul spre Rezina. Şi trăieşte într-o baracă, unde mai economiseşte, mai mănâncă conserve ieftine şi tot economiseşte. Aşa vine peste 3-4 luni cu un ban grămadă. Da, e adevărat, dacă e prins de miliţia rusă că a lucrat la negru – se desparte de câteva sute de dolari, dar oricum îi rămâne o sumă. Şi nu vine cu mâna goală acasă. Pe lângă bani aduce nişte cadouri pentru copii şi soţie. Unii dintre bărbaţii tineri aduc din străinătate soţiilor un cadou cam costisitor. Tot mai multe femei tinere ajung la maternitate cu sifilis şi alte maladii sexual-transmisibile. E natural – oamenii care trăiesc în barăci, departe de casă îşi trăiesc dorul în felul lor, aşa cum iese, alături de cine e posibil. Şi vin acasă cu dorul şi bacteria. Acasă ajunşi, nu se duc la medic, ci clădesc imediat viitorul propriilor copii. Nu e de râs. E un preţ plătit. E un cost adiacent despărţirii de familie, traumatismelor pe şantiere străine, nesiguranţei, abuzului de alcool.

Cu alcoolul e o problemă aparte. Practic toţi bărbaţii reîntorşi de la muncă din Rusia au nevoie de o perioadă de adaptare – în care să-şi anunţe mahalaua şi satul că au venit. Că au venit munciţi. Şi au adus bani. De bacterie nu se vorbeşte, decât în glumă, pentru că discuţiile despre cum a fost “la stroikă la Moscova” se poartă la beţie. Nu-i bai că se mai cheltuie câteva sute de dolari pe alcoolul consumat cu bărbaţii satului pe parcursul celor câteva săptămâni de adaptare, doar a muncit omul şi merită să se relaxeze acasă. Printre aceste beţii soţiile purced gravide şi le preiau bacteriile.

Cât bărbaţii construiesc Moscova sau îşi vin în fire cu sticla de alcool prin satele moldoveneşti, în R. Moldova se construiesc drumuri cu muncitori de import. În discuţie cu managerii companiilor de construcţie a drumurilor aflu că muncitorii din Moldova nu sunt calificaţi, nu posedă şi nu ştiu a aplica tehnologiile noi, dar organizaţiile străine care finanţează construcţia de drumuri în Moldova cer standarde. Şi muncitori care doresc să cunoască şi să aplice standardele sunt foarte puţini. Restul – pleacă la Moscova. Căci pentru ei nu e standard să primeşti 5000 de lei acasă, mâncând cartofi noi din propria grădină, dacă poţi să primeşti 500 de dolari departe de casă mâncând conserve de import. Astfel, asfaltul pe drumul european al Moldovei îl aşterne altcineva.

Zilele trecute am mai auzit un caz dezolant. Un angajator avea nevoie să facă nişte lucrări de construcţie la Ungheni. Şi a angajat localnici. Cu 8000 de lei pe lună. Dar le-a spus că standardul e sfânta sfintelor. A doua zi oamenii s-au prezentat la muncă. Dar nu au muncit. Nu puteau munci. Nici vorbi. Erau beţi-criţă. Angajatorul i-a alungat şi a luat alţii, cu 8000 de lei pe lună, dar să respecte standardele. În două zile istoria cu alcoolul s-a repetat. Bietul angajator, de constituţie sportivă fiind, n-a avut alt argument decât pumnul. I-a bătut. Şi a doua zi muncitorii au muncit.

Uneori, privind dezbaterile deşarte din Parlament, am aceeaşi senzaţie. Că instituţiile europene pompează bani enormi pentru construcţia acestui “drum european al R. Moldova” care se numeşte Asociere, dar cu condiţia să se respecte standardele. “Muncitorii la drumul aderării” din legislativ, însă, fac ce fac şi înmulţesc bacteria ceea, care strică asfaltul Coaliţiei. La constructorii din barăcile de la Moscova bacteria se numeşte sifilis, în legislativ preacurvia politică tot dă erupţii … N-a rămas mult. Vine ora ratificării Acordului de Asociere. Apoi alegerile. Alegătorii nu bat cu băţul, la fel cum nici Moscova nu crede în bacterii.