Articolul 19 impotriva articolului 16
De la 12 iunie, când preşedintele R. Moldova a înaintat Parlamentului, cu titlu de iniţiativă legislativă, un proiect de lege prin care cere modificarea unui alineat din art. 16 al Codului Civil, insistând asupra excluderii prevederilor ce presupun repararea prejudiciului moral, în cazul defăimării, breasla ziaristică nu încetează să caute explicaţii la această proaspătă acţiune prezidenţială. Ce i-a venit preşedintelui să-i scutească, prin lege, pe bieţii ziarişti de teroarea financiară a proceselor de judecată? Să fie iniţiativa sa o continuare a unei declaraţii mai vechi prin care preşedintele confirma că nu s-a plâns şi nu se va plânge vreodată pe ziarişti în judecată? Greu de crezut.
O notă informativă care însoţeşte iniţiativa preşedintelui spune că scopul redactării propuse e de a proteja dreptul la libera exprimare prin limitarea compensaţiilor financiare în cazuri de defăimare. Deci, s-ar putea că, în urma modificării legii, jurnaliştii vor avea toată libertatea să defăimeze pe oricine, fără teamă că va fi obligat să plătească recompense materiale pentru pagube morale. Cine sunt cei care vor beneficia de noua redacţie? Ziariştii care respectă normele deontologice sau ceilalţi, pentru care cuvintele sunt doar arme?
Preşedintele argumentează că propunerea sa ar fi un răspuns la cauzele privind defăimarea, în care sumele solicitate în calitate de despăgubire sunt prea mari în raport cu valoarea reală a prejudiciului cauzat. Nota preşedintelui susţine că modificarea ar fi în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO.
Amintim aici că noul Cod Civil al R. Moldova, adoptat în iunie 2003, tot pe timpul lui Voronin, a abrogat prevederile prin care era stabilit un plafon pentru compensaţiile acordate în cazul prejudiciului provocat de defăimare. Atunci Articolul 19, organizaţie internaţională pentru apărarea drepturilor omului care militează în favoarea libertăţii de exprese în lume, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de posibilitatea acordării unor daune morale excesive.
Între timp, un număr mare de cazuri de defăimare au fost judecate de instanţele naţionale şi internaţionale, inclusiv de CEDO. Fiecare dintre aceste instanţe a avut misiunea de a pune pe cântar respectul reputaţiei şi dreptul la libera exprimare.
De această dată, îngrijorat din nou, Articolul 19 susţine că este potrivit să se limiteze libertatea de exprimare în scopul protejării reputaţiei, deoarece reputaţia unei persoane este strâns legată de demnitatea ei. O soluţie la această problemă, potrivit aceleaşi surse, ar fi reintroducerea unui plafon al despăgubirilor, asemenea celui care a existat până la adoptarea noului Cod Civil. Explicaţia confirmă că preşedintele cade dintr-o extremă în alta.
Urmărim în aceste zile cum propunerea preşedintelui a înviorat o parte din tagma ziaristică pentru care principiile morale contează mai puţin. Se pare că, prin această iniţiativă, preşedintele nu a făcut altceva decât să le dea unora dezlegare la mizerie, în preajma apropiatei campanii electorale.
Aneta Grosu
