Armata a 14-a la ONU
Zilele acestea, la cartierul general ONU se discută câteva chestiuni fierbinți. Prima și cea mai importantă este criza de mediu, inflamată de cuvântarea aprinsă a Gretei Thinberg și a susținătorilor săi, dar și de acțiunile controversate sau inacțiunile criminale ale unor conducători de state privind schimbările climatice și viitorul planetei. Așa sau altfel, practic toate țările sunt actualmente implicate în dezbateri despre deșeuri și impactul acestora asupra mediului, asupra oamenilor și a viitorului omenirii. Plasticul, emisiile de carbon, poluanții de tot felul sunt pe masa de dezbateri a întregii lumi. Se caută noi tehnologii, soluții moderne, ne-toxice și salvatoare.
În toiul acestor frământări despre climă și viitor, la tribuna ONU a ieșit o persoană cu o solicitare specială: recunoașterea oficială a Transnistriei ca stat separat. Acest discurs a arătat foarte bine cât de toxic este climatul relațiilor moldo-ruse și cât de lipsit de sustenabilitate este dialogul dintre aceste două părți.
Atunci când s-a destrămat URSS, Federația Rusă nu și-a retras Armatele din toate fostele republici sovietice, lăsând contingente militare și depozite de muniții exact în niște zone în care au apărut unități separatiste: Georgia, Armenia, R. Moldova.
La moment, Rusia nu nega faptul că deține aceste armate și chiar și-a asumat angajamentul să își retragă Armata a 14-a din regiunea transnistreană a R. Moldova încă în 1993, în baza unui acord OSCE. Au trecut aproape 20 de ani, dar Armata e tot acolo, existând deja și o decizie CtEDO (cazul Ilașcu) care confirmă implicarea acesteia în războiul din 1992.
În anul 2019, când coaliția pro-europenilor cu socialiștii a dat naștere unor întâlniri rarisime la Chișinău cu mai mulți oficiali ruși, aceștia au tot declarat de-a valma că recunosc integritatea teritorială a R.Moldova și că Armata rusă ar trebui retrasă.
Acum câteva săptămâni, însuși Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației Ruse, a declarat că „Federația Rusă nu recunoaște republica transnistreană moldovenească”, explicând că Federația Rusă este implicată în misiunea de pacificare dar și de soluționare a acestei probleme. Ministrul Nicu Popescu, în cadrul vizitei sale la Moscova, chiar a pus în discuție un plan al retragerii armatei.
Și când toată lumea înclina să creadă în mesajul lui Lavrov, care ar însemna portavocea lui Putin, deunăzi la New York, în cadrul Asambleei ONU, o altă voce venită de la Moscova a lansat o grenadă verbală.
La 23 septembrie, Leonid Manakov, aflat în componența delegației ruse la ONU, a spus tare și răspicat că e timpul ca statele lumii să recunoască Transnistria ca stat separat. Manakov este reprezentantul Transnistriei la Moscova și iată, în această toamnă, în toiul discuțiilor despre respectul Rusiei față de integritatea R. Moldova și retragerea armatei ruse, se pune problema creării și recunoașterii unui nou stat pe minuscula hartă moldovenească, sub egida ONU.
Să admitem că oricine are dreptul să discute despre autonomie. Dar, nu poți să faci parte din cadrul delegației Federației Ruse, cu bilet plătit de la Moscova și să spui că vrei o Transnistrie independentă. E ca și cum în Cecenia ar exista de 30 de ani o armată moldovenească, iar un cecen ar merge la ONU, în cadrul delegației moldovenești, plătit de R. Moldova, și ar zice că el vrea ca Cecenia să fie recunoscută, brusc și imediat, drept stat independent.
Desigur, vocea lui Manakov nu a fost luată în serios și, deocamdată, statele lumii nu stau la rând să recunoască independența acestei regiuni. Culmea e că și Federația Rusă, cea care a plătit biletul lui Manakov, nu a recunoscut-o. Deocamdată, doar Abhazia și Osetia spun că Transnistria e stat, ele singure fiind într-o lungă dispută privind propria statalitate nerecunoscută.
Vine iarna. Problema gazelor deja a prins a aduce vânturi reci dinspre Moscova. Independența energetică a R. Moldova ar putea asigura, într-un moment, și integritatea sa teritorială.
