Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Antivirus pentru virusul "procomp"

Antivirus pentru virusul „procomp”

De mai mult timp, pe masa mea stătea o carte la care mă tot uitam cu gândul la ziua când îi va veni şi ei ceasul să fie citită. Pregătindu-mi geanta de călătorie, i-am rezervat puţin spaţiu peste toate  celelalte lucruri, de unde putea fi extrasă cu uşurinţă după ce-mi voi ocupa locul în transport. Zis şi făcut: imediat cum am urcat în tren, mi-am scos cartea şi sticla cu apă şi, dornică de lecturi, mi-am întins picioarele obosite şi, rezemată de perna prăfuită, am evadat într-o lume paralelă, luându-mi rol de observator al evenimentelor înşirate pe foile gălbui.

După ce am parcurs câteva file, am ridicat privirea spre o copiliţă de circa 3—4 anişori, care se juca în părul mamei sale, împletindu-l, despletindu-l, făcându-i o cosiţă, apoi două şi, în sfârşit, trei (una în vârful capului), iar mama se distra privind în oglindă coafurile care se schimbau la fiecare cinci minute. Urmărind scena hazlie, am aruncat o privire în jur. Abia atunci am observat mai mulţi călători cu laptop-uri în faţă. Nu ştiu cum era în celelalte vagoane, dar acolo unde eram eu, nu mai era nimeni cu vreo carte. Deşi… dacă mă gândesc bine, era, doar că aveau cărţi de jucat, nu de citit.

Astăzi, tinerii tot mai mult sunt ataşaţi de computere, unde găsesc orice: jocuri, filme, muzică, reţele de socializare… Între timp, aceştia n-au fost învăţaţi să comunice cu persoanele de alături, nu mai ies la plimbare, nu prietenesc decât pe facebook, twitter, odnoklassniki. Mai mult, se laudă cu naivitate că au 100 de prieteni pe reţea, asta până se găseşte altul cu 1100 şi tot aşa. Aceeaşi naivitate se observă şi la mulţi adulţi, care, credem, ar trebui să judece altfel. Ei însă au reuşit să capete virusul “procomp”, iar antivirusul încă nu a fost descoperit.

Dacă te plimbi în parc, vei observa neapărat bătrâneii care citesc un ziar sau o carte, trăind din plin fiecare rând. Vei vedea schimbul de emoţii produs de lectură pe toată făptura lor. Poziţia în care citesc este şi ea una demnă. Gârboviţi de ani şi de amintiri, se apleacă asupra cuvintelor înşirate pe hârtie, aranjându-şi din când în când ochelarii pe nasul încovoiat de greutatea acestora. Se opresc din citit doar pentru a urmări zbenguiala copiilor, o rază de soare jucăuşă, care-şi lasă amprenta pe vârful nasului lor, sau pentru a asculta ciripitul păsărilor.

Pe banca imediat alăturată vei întâlni un tânăr tolănit cu laptop-ul pe un genunchi, iar cu celălalt picior căţărat pe bancă, pe locul unde, peste ceva timp, se va aşeza o altă persoană. Oricum, în pofida faptului că pare relaxat, este foarte concentrat la ceea ce face. Citeşte, se gândeşte un pic, culege ceva, iar citeşte. Totuşi, să nu credeţi că citeşte o carte electronică, făcându-şi notiţe, aşa cum facem când citim o carte print, luând creionaşul în mână pentru a sublinia ideile esenţiale. De fapt, încearcă să converseze cu cineva pe un site de matrimoniale, căci astăzi nu mai este la modă să te întâlneşti cu oameni vii, să le auzi vocea, fiind parcă suficient sunetul tastelor lovite în ritm cadenţat.

În lumea contemporană, cea care te avântă după noi tehnologii, puţini se mai bucură atunci când li se dăruieşte o carte. O mare parte dintre cei care intră în vreo librărie o fac doar pentru a-şi pierde timpul în aşteptarea cuiva, iar vânzătorii se uită oarecum miraţi dacă le ceri o carte anume sau te interesează opera unui scriitor. Sunt sigură că, în scurt timp, acea copiliţă din tren se va infecta şi ea cu virusul “procomp” şi degetele îi vor aluneca deja pe tastatură, şi nu în părul mamei. Şi totuşi, sunt sigură că oricât de mult ar fi în vogă computerul, el nu va putea înlocui mirosul cărţilor sau sunetul fin al paginilor răsfoite. Nu sunt oponenta inovaţiilor, dar ele nu ar trebui să devină o scuză pentru că am încetat să ne bucurăm de lecturi, de o strângere de mână, de o plimbare în lună plină.

Olga Bulat