Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Vânătoarea de fete

Aneta Grosu: Vânătoarea de fete

De la explozia din Piaţa Marii Adunări Naţionale, produsă de Hramul oraşului Chişinău, la 14 octombrie 2009, nimic nu a mai bulversat atât de mult liniştea urbei ca tirada de focuri trasă în seara zilei de 11 mai.

Câteva tinere, care mergeau pe diferite străzi ale Chişinăului, au fost rănite dintr-o armă pneumatică. Acestea sunt arme de tir. Ele pot fi procurate de oricine, din magazinele specializate, pentru achiziţionare nefiind nevoie de avizul special al MAI. Împuşcăturile s-au produs în trei zone diferite ale oraşului, iar victimele nu se cunoşteau între ele.

S-a ţintit în picioare şi în mâini, iar făptaşii au fugit cât se poate de repede de la locul tragerii. Ştirea a stupefiat lumea. Părinţii le-au spus fiicelor să nu mai iasă în stradă după ce apune soarele. Soţii şi-au avertizat soţiile că e periculos să mai meargă singure prin oraş. Tinerii îndrăgostiţi şi-au luat o pauză. Ei au decis că, un timp, se vor limita la comunicări electronice. Deşi, potrivit medicilor, rănile provocate de armă nu prezintă vreun pericol pentru viaţa tinerelor, neliniştea urbei nu poate fi stinsă cu una cu două.

Între timp, Ministerul de Interne a prezentat informaţii operative despre faptul că ar fi fost reţinuţi câţiva suspecţi care, dintr-o maşină cu numere de înmatriculare transnistrene, au declanşat  vânătoarea de fete. Viceministrul de Interne, Iurie Cheptănaru, a ieşit în faţa presei ţinând în mâini o armă de vreun metru lungime, învelită în peliculă de celofan, declarând că anume din acel obiect, găsit în urma percheziţiei efectuate în automobilul reţinut, au fost rănite cele trei fete. Motivul tragerii, potrivit MAI, ar fi distracţia tinerilor, care consumaseră alcool în exces. Cazurile au fost calificate de poliţişti drept acte de huliganism.

Am ascultat cu o doză de scepticism declaraţiile viceministrului Cheptănaru. Explozia de la 14 octombrie 2009 şi declaraţiile ulterioare despre identificarea persoanei care ar fi comis atentatul, iar apoi chiar despre reţinerea făptaşului, crima rămânând, de fapt, nedescoperită până acum, mă fac să fiu reticentă la cele anunţate de MAI şi de astă dată.

La conferinţă au fost aduse şi câteva nume, ale unor tineri de prin Orhei, Străşeni şi Floreşti, reţinuţi în seara zilei de 11 mai, după ce 15 echipaje de poliţie au fost implicate în descoperirea „vânătorilor” de fete. Şi-apoi, obiectul din mâinile lui Cheptănaru, anunţat ca fiind arma din care s-a tras… La Serviciul de Presă am fost asiguraţi că, în următoarele zile, îi vom vedea şi la faţă pe cei 4 tineri reţinuţi. S-ar părea că sunt destule argumente ca tinerele să poată ieşi la orice oră, fără frică, în stradă, fără ca cineva să mai tragă în mâinile şi picioarele lor…

Ceva lipseşte, totuşi. Încrederea în poliţie, risipită pe parcursul anilor. Cine ne poate garanta astăzi că, peste câteva zile, cei patru, după ce vor plăti pentru eliberare, nu vor fi văzuţi iarăşi la volanul automobilului cu numere transnistrene?

Aneta Grosu, 
aneta.grosu.zdg@gmail.com