Aneta Grosu: Tudora înfricoşată
Constituie sau nu activitatea colaboratorilor CCCEC un pericol pentru securitatea cetăţenilor R. Moldova? Cine poate răspunde astăzi la această întrebare? După cele întâmplate la Tudora, în familia Busuioc, un răspuns afirmativ pare unul inevitabil.
Acum câteva zile, la un post TV, am văzut pereţii unei case, ciuruiţi în interior de gloanţe. Stăpânii, care arătau gospodăria devastată de împuşcături, părea că sunt pe un câmp de luptă, în care nimeni nu poate spune cine sunt învingătorii şi pe cine au învins aceştia.
Satul Tudora are peste 2000 de cetăţeni. Toţi până la unul sunt speriaţi astăzi de cele întâmplate în noaptea de 12 aprilie, atunci când ofiţeri de la CCCEC au descins în casa familiei Busuioc, descărcând pistoalele în toate părţile. Un ofiţer, Dumitru Stoica, a fost rănit, iar stăpânul casei spune că s-ar fi aflat în legitimă apărare. De la 12 aprilie încoace, stăpânul casei a fost arestat de două ori şi tot de atâtea ori a fost eliberat. Vinovat sau nu? Nimeni nu cunoaşte şi, probabil, nu va afla vreodată răspunsul la această întrebare.
Tudora este o localitate de frontieră, situată la vreo 60 km de Odesa. Mai mulţi săteni recunosc că singura lor posibilitate de a se hrăni este piaţa de la kilometrul 7, de la Odesa. Acum câteva zile, am încercat să aflu mai multe despre oamenii din acest sat şi despre felul în care tratează ei descinderea în casa lui Busuioc.
La poştă, unde, de obicei, sunt cunoscute toate întâmplările satului, lumea se teme să vorbească, de parcă am fi pe vremurile inchiziţiei.
Am avut satisfacţia să discut cu primara de Tudora, Tatiana Ghilan, frământată în acea zi de o singură întrebare: „De ce acel echipaj a trebuit să intre în plină noapte, pentru a efectua o percheziţie?”. Tatiana Ghilan ne-a povestit că, în februarie, în două sate vecine, Talmaza şi Carahasani, mascaţii au intrat în câteva rânduri la micii întreprinzători, torturându-i şi jefuindu-i. „Altfel de percheziţii”, a ironizat primara. Atunci poliţia avertizase oamenii din zonă să fie foarte atenţi atunci când sunt chemaţi să descuie uşa unor necunoscuţi.
Despre Busuioc primara spune că familia sa are trei unităţi comerciale, fiind implicată şi în cadrul unei întreprinderi de prelucrare a stufului de baltă, „Butaci”, că desfăşoară un business oficial, că e un plătitor corect de impozite.
„Dacă a fost necesară vreo percheziţie, de ce nu au implicat poliţistul de sector, pe care oamenii din sat îl cunosc? De ce acesta nu i-ar fi comunicat familiei că există un mandat de percheziţie? Busuioc, tatăl şi fiul, erau acasă, se odihneau, nu fugeau de răspundere legală, nu erau daţi în căutare…” – gândeşte în glas preşedintele raionului Ştefan-Vodă, Valeriu Beril.
Preşedintele raionului spune că nu a auzit niciodată despre existenţa vreunei grupări de contrabandă în raion şi, totodată, că ar fi foarte curios să afle cine anume sunt vameşii şi grănicerii care au tolerat contrabanda, cea despre care CCCEC afirmă că ar fi în valoare de un milion de lei.
Preşedintele raionului mai spune că a analizat şi el, din presă, tot ce s-a scris şi a constatat că mai multe lucruri se bat cap în cap. „Apar minciuni, iar în asemenea situaţii câtă încredere putem avea în anchetă?”, se întreabă Valeriu Beril.
„Putea fi oricare dintre copiii mei… Avem doi, de 3 şi de 7 ani. Deseori aleg să rămână pe noapte la bunei. Nu-mi găsesc locul. Putea oricare dintre ei să nimerească sub gloanţe”, expică Olga, fiica familiei Busuioc. Ea continuă să mai caute răspunsuri la întrebarea: în ce condiţii mascaţii aveau dreptul să tragă? Dacă e să credem Legii cu privire la CCCEC, nr. 1104-XV din 06.06.2002, care nu a fost încă nici anulată, nici suspendată, „aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale sau armei din dotare trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei din dotare generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea cetăţenilor şi a colaboratorilor Centrului sau poate conduce la alte urmări grave”; „în toate cazurile de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei din dotare, colaboratorul Centrului trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea cetăţenilor”… Aşa spune legea…
Ar mai fi ceva. Dacă e o grupare de contrabandă, înseamnă că există o schemă după care acţiona aceasta. „Mulţi dintre cei reţinuţi nici nu se cunosc între ei”, spune un apropiat al familiei Busuioc. Despre schemă, acesta zice că, probabil, „CCCEC consideră schemă cele câteva perechi de ciorapi sau de lenjerie de corp, gumele de mestecat sau pasta de roşii, pe care aceştia le aduceau de la Odesa şi le împărţeau prin magazinele lor”, explică interlocutorul meu, întrebându-se dacă nu cumva contrabandiştii de droguri, arme, aur, femei sau de valută falsificată se plimbă braţ la braţ cu mascaţii.
Recunosc, deşi am încercat, nu am mai reuşit să aflu dacă este sau nu activitatea colaboratorilor CCCEC un pericol pentru securitatea cetăţenilor.
Paşte fericit, oameni buni!
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
