Aneta Grosu: Test de memorie

“Dar cine a crezut vreodată că cineva, cândva, cumva va afla adevărul despre cele întâmplate la 7 aprilie? E curată naivitate să ne gândim că, vreodată…”, îmi vorbea un înalt demnitar, acum câteva zile.

Crispată de auzul acestor constatări, nu găseam cuvintele necesare ca să provoc demnitarul să-şi continue mesajul plin de mister şi de sensuri ascunse. Grăbit, însă, el a trecut la alte teme şi am rămas să frământ în cap confuza sa declaraţie.

Câteva presupuneri par plauzibile.

1. În organizarea acelor evenimente a fost implicată atâta lume, încât nu are cine investiga, căuta şi trage la răspundere persoanele responsabile de omoruri, incendieri, teroare şi debandadă.

2. Dacă, recent, nişte ploi banale, obişnuite pentru orice început de toamnă, au distrus zeci de dosare ale deţinuţilor politici, păstrate în arhivele SIS, atunci probele ce ar putea dezvălui instigatorii evenimentelor din aprilie puteau să dispară fără efort, iar în lipsa probelor, orice tentativă de anchetă pare şi este extrem de dificilă.

3. Altă explicaţie ar fi de domeniul Cosmosului, dar care nu ar trebui neglijată. Se pare că cei responsabili de anchete şi dezvăluiri tărăgănează intenţionat lucrurile, fiind în aşteptarea degradării câmpului magnetic al Pământului care, inevitabil, provoacă ştergerea memoriei individuale, dar şi colective.

Se pare că zeci de funcţionari de la noi sunt preocupaţi acum de problema degradării câmpului magnetic al Pământului. Ei ar contribui, dacă ar putea, la favorizarea acestui fenomen, pentru a  obţine, cât mai curând, această inevitabilă ştergere a memoriei.

Ei au aflat că transformarea câmpului magnetic terestru, care se produce în prezent, are un efect ciudat asupra conştiinţei umane. Mulţi sesizează că sunt obosiţi şi extenuaţi. Savanţii spun că alte simptome, legate direct de perturbaţiile câmpului magnetic, sunt modificările distincte ale modului în care ne păstrăm memoria pe termen scurt. Or, memoria este o funcţie a caracterului magnetic al sistemului nervos şi al Pământului.

De ce nu am crede că cei care astăzi nu fac nimic pentru a readuce adevărul despre evenimentele din aprilie, pur şi simplu, aşteaptă ca memoria noastră colectivă să se stingă încet? Cele 18 luni, exact 1,5 ani, care au trecut de la evenimentele din aprilie 2009, timp în care toate celulele destinate torţionarilor rămân pustii, au fost aproape suficiente ca aceşti funcţionari să simtă o satisfacţie cel puţin parţială, legată de procesul de ştergere a memoriei colective. Tot mai tăcuţi, tot mai preocupaţi de alte probleme, tot mai împăcaţi… Unde şi unde câte o voce, lipsită de energie, întrebând, având conştiinţa că nu va afla nimic, niciodată.

Aneta Grosu, 
aneta.grosu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *