Aneta Grosu: Politicienii spun bancuri adevărate

Bogăţie şi sărăcie. Ură şi ceartă. Replici acide şi jumătăţi de adevăr. Gând de anticipate. Sunt imagini desprinse din ultima săptămână politică de la noi. Se pare că, punând punct alegerilor locale, politicienii se grăbesc să declanşeze alt scrutin, chiar dacă înţeleg că acesta ar putea fi mult mai violent, mai distrugător, mai disperat, decât cele anterioare. Ei sunt decişi şi chiar au început să lovească piatră de piatră, aşteptând să sară scântei din tot ce se cheamă la noi partide politice. Pe acest fundal, al unor lupte încărcate de lăcomie, linguşenie şi egoism, unul dintre politicienii aflaţi acum la guvernare a povestit, în cadrul unui program TV, un banc incredibil de adevărat. Nu ştiu de ce, ascultându-l, mi-am amintit de emisiunea “Copiii spun lucruri trăsnite”.

Bancul povestit de politicianul AIE sună în felul următor: “Veni un străin în R. Moldova şi întrebă cu ce afacere ar trebui să se ocupe aici. Fără prea multă ezitare, i se spune: cu făina şi scândura, deoarece toţi cei vii întotdeauna au nevoie de pâine, iar cei morţi – de scândură. Peste o lună, însă, afacerea străinului falimentă. Când a fost întrebat: ce s-a întâmplat, omul de afaceri a răspuns: Păi, moldovenii nici nu mor, nici nu trăiesc. Aşa, se chinuie”.

Nu-mi amintesc exact contextul în care politicianul AIE a povestit acest banc dar, astăzi, s-ar putea să  regrete profund faptul că şi-a permis în public acest gest de sinceritate, căci unde s-a mai văzut ca vreun politician, căruia cetăţenii i-au încredinţat puterea, să recunoscă faptul că, pe timpul guvernării sale, oamenii se chinuie, că aceştia “nici nu mor, nici nu trăiesc”.

Pe de altă parte, cum ar fi dacă guvernanţii şi-ar permite mai frecvent astfel de crize de sinceritate? Cum ne-am simţi, bunăoară, dacă miniştrii şi parlamentarii ar fi mai deschişi, recunoscându-şi propriile neputinţe, gafe sau neajunsuri? Ce s-ar întâmpla dacă aceştia ar răspunde direct la întrebările cetăţenilor, fără să-i poarte de la o instituţie la alta? Cum ne-am simţi dacă mâine, bunăoară, Viorel Chetraru, directorul CCCEC, ar ieşi în faţa cetăţenilor şi i-ar informa în ce fel de “misiune de serviciu” era unul dintre angajaţii CCCEC, la volanul automobilului IL AZ 659, atunci când a omorât o mamă care îşi aştepta fiica pe trotuar, în centrul Chişinăului? A trecut o săptămână de la avea tragedie, dar o declaraţie oficială în acest sens întârzie.

Cum ne-am simţi dacă ministrul de Interne, Alexei Roibu, şi procurorul general, Valeriu Zubco, ar ieşi într-o conferinţă de presă şi ne-ar comunica din ce cauză dosarul penal, intentat în cazul celor două publicaţii clonate, Timpul de Dimineaţă şi Ziarul de Gardă, a fost muşamalizat. Au funcţionat indicaţiile superiorilor? Au fost mituiţi anchetatorii sau există alte motive, pe care nici nu le putem bănui cel puţin?

Cum ne-am simţi dacă preşedintele Parlamentului, M. Lupu, ar propune singur un candidat independent la şefia statului, astfel încât R. Moldova să depăşească această criză politică, fără a intra în alte alegeri anticipate?

Ce s-ar întâmpla dacă ministrul Mihai Şleahtiţchi ar ieşi în faţa părinţilor şi ar recunoaşte că, nici în acest an, Ministerul Educaţiei nu a reuşit să pună punct corupţiei de la Bacalaureat? Cum ne-am simţi dacă ministrul ar recunoaşte că, pur şi simplu, cei implicaţi în acte de corupţie au majorat taxele neoficiale, în raport cu anul trecut? Ce i-am răspunde dacă ministrul ne-ar dezvălui schema prin care, contra plată, lucrările scrise prost erau disctruse în faţa autorilor, fiind înlocuite, chiar la centrele de bacalaureat, cu lucrări de nota “9” sau “10”, în dependenţă de contribuţia financiară a candidaţilor? Ce ar trebui să se întâmple ca ministrul Şleahtiţchi să ne convingă că toţi candidaţii care au primit “10” pe linie merită cu adevărat aceste note?

De ce nu ar ieşi Vladimir Voronin în faţa cetăţenilor, care l-au suportat la guvernare timp de 8 ani, şi ar anunţa că se retrage galant, de dragul familiei sale care, probabil, i-a lipsit şi îi mai lipseşte din cauza implicării sale în politică?

De ce nu ar ieşi directorul SIS, Gheorghe Mihai, în faţa cetăţenilor pentru a recunoaşte că, în interiorul acestei instituţii, grupuri divirgente de angajaţi pun în pericol securitatea naţională a R. Moldova?
Ce am mai vrea să auzim de la aleşii noştri?

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. AVRAAM

    Aneta,e tare bancul tău,dar este altul mai proaspăt.Cică se plimbă doi moldoveni in cimitir la Israel.Nici cruci,nici graduri falnice,nici morminte rezervate,doar pietre se pe ele scris: Fima,nascut 1960,decedat 2010,a trait 3 ani.Benea,nascut 1970,decedat 1999,a trait 5 ani.Sara,nascuta 1980,decedată 2009,a trait 2 ani.Moldovenii se uită nedumerit unul la latul şi nu inţeleg ce e cu “buhalteria” asta.Intalnesc un evreu si-l intreaba,dînsul le spune-La noi,la evrei se socoate perioada de viaţă cît omul a fost fericit şi nu cît a trait…Un moldovean scoate mobilul şi scrie soţiei-Fa Ileana,cînd voi muri sa-mi scrii pe cruce că m-am născut mort…

  2. Andries

    NUMAI RE-FACEREA MARII ROMANII IN VECHILE HOTARE NE ESTE SALVAREA DE MARASMUL PERPETUU DE LA NOI.

  3. vera

    Unii tac,
    Mereu gindesc:
    “Noi, nu trebuim, la nimeni,
    Doar, numai,lui Dumnezeu,
    Ce,ne-a dat, pe asta lume,
    Sa-l iubim,pe fiul sau!”

    Sau:”Nu-i, dreptate,nicaieri,-
    Greu, sa dai, de adevar!
    Oare juramintul – dat,
    Asa tare,l-au scuipat..?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *