Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: O clonă a…

Aneta Grosu: O clonă a Ministerului de Interne

Cum oare ar reacţiona Ministerul Afacerilor Interne (MAI), dacă în actuala campanie electorală cineva, cumva, ar clona şi ar lansa un alt minister de acelaşi profil? Instituţia clonată ar utiliza toate însemnele MAI-ului autentic. Angajaţii săi ar avea legitimaţii, ar purta epoleţi marcaţi şi chipiuri speciale, unii ar dispune de bastoane şi de automobile poliţieneşti.

Cum ar reacţiona Procuratura Generală (PG), dacă nişte „ingenioşi” ar clona o instituţie similară, cu Valeriu Zubic, bunăoară, în frunte, cu viceprocurori şi cu structuri aproape identice, chiar şi cu o pagină web asemănătoare – www.procuratura.da.md?

Cum ar reacţiona Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), dacă cineva s-ar deghiza în Gheorghe Mihai şi ar spune lucruri total deplasate despre Marian Lupu sau despre Vlad Filat? Ce ar face angajaţii acestei instituţii dacă numele, istoria, eforturile şi demnităţile lor ar fi utilizate în scopuri tenebre?

Nu ştiu de ce, dar cred că, în oricare dintre aceste cazuri, în cel mult câteva zile, ar fi descoperiţi şi demonstraţi public autorii proiectelor „Clona MAI”, „Clona PG” sau „Clona SIS”.

Haideţi să ne amintim de anul 1996, când la Institutul Roslin din Edinburgh a fost clonat primul animal, oiţa  Dolly. De atunci au fost clonate şi alte fiinţe, precum porci, vaci, capre, cai, şoareci, câini şi pisici. De ce nu am admite că, după clonările unor publicaţii, comise în actuala campanie electorală, ar putea să apară sosii ale altor instituţii, inclusiv ale unor importante structuri de stat?

Şi ce dacă savanţii spun că perspectiva clonării animalelor destinate alimentării este îngrijorătoare şi că ar trebui oprită cât mai repede? Şi ce dacă mai multe voci afirmă că nu ar fi etic şi nici uman să clonezi produse în scopuri comerciale? De ce am respecta aceste norme în condiţiile în care, la noi, vom găsi cu greu reguli, legi, promisiuni sau obligaţii care sunt onorate?

De la 22 aprilie, când a apărut „ZdC” – patru pagini copiate fidel în stilul şi cu aspectul Ziarului de Gardă, nu avem niciun răspuns despre vreo posibilă versiune a anchetei. Au trecut trei săptămâni, dar numeroasele telefoane adresate de redacţie instituţiilor pe care le-am sesizat (MAI, PG şi SIS) s-au soldat doar cu răspunsuri şi promisiuni evazive. De fapt, a fost o mică excepţie. Una singură, mică de tot.

Într-o zi, responsabili de la MAI au insistat să completăm, totuşi, un proces-verbal, ca să aibă şi ei un document la mână, în temeiul căruia ar deschide un dosar…

Între timp, au apărut afişe electorale trucate, dar şi alte pagini de ziar, Timpul Chişinăului, copiate la fel de fidel după macheta şi concepţia altei publicaţii –  Timpul de dimineaţă. S-ar putea ca, de acum încolo, clonele să fie cercetate la pachet, adică într-un singur dosar, de acelaşi grup de anchetatori. E mai logic, mai econom, mai eficient, dacă vreţi. Doar că rostul, nu se ştie care ar fi rostul, deoarece, cum spuneam şi altă dată, timpul şterge probele, iar anchetatorilor de la noi tocmai că le place să se joace cu timpul (poate că şi cu probele?).

Cel mai proaspăt exemplu în acest sens este dublul asasinat de la Durleşti. Nu cumva a trecut deja o lună şi jumătate de la comiterea crimei? Nu cumva MAI, cel adevărat, nu cel clonat, printr-o eventualitate, a anunţat de câteva ori că, gata-gata, suspecţii sunt pe drum, că, iată, ajung şi pe mâna poliţiei? Nu cumva a şi fost reţinut un nenorocit, în casa căruia ar fi fost descoperit un casetofon – probă incontestabilă a omorului? – chiar dacă familia sa susţine că tânărul bolnav nu posedă capacităţi pentru comiterea unei astfel de crime, fiind şi acasă în noaptea cu pricina?

Între timp, probele sunt tot mai vagi, părinţii victimelor i-au şi pomenit, cum se cuvine, la 40 de zile de la omor, colegii şi-au mai alinat suferinţele, iar ministrul, se pare, nu mai are ce spune. Acestea-s efectele trecerii timpului…

La sfârşit de mai (a mai rămas puţin de tot), se împlinesc exact 40 de zile de la clonarea ZdG. Să fi planificat autorii o masă de pomenire către acea zi? Vor participa la ea şi miniştrii, şi anchetatorii?

Aneta Grosu