Aneta Grosu: „Noaptea, sub plapumă”
Realizasem, cândva, un interviu cu o personalitate controversată care, într-un moment al discuţiei, a decis să dezvăluie despre ce gândeşte „noaptea, sub plapumă”. Nu ştiu câţi cititori au crezut destăinuirilor sale, dar ştiu că, împreună cu colegii mei de atunci, am râs copios despre acea tentativă a omului de a părea sincer, ca gândul din toiul nopţii.
A mai urmat un interviu, cu Vladimir Baldovici, pe când era director al „Stayer” SRL. Şi el, ca şi cum „noaptea, sub plapumă”, vorbea atunci despre greutăţile unui om de afaceri, împovărat de maşina birocratică şi de corupţia din cadrul unor instituţii de stat. Era anul 1996 şi ne aflam în plină guvernare agrariano-comunistă… L-am crezut pe cuvânt şi am apreciat curajul său de a remarca aceste fenomene distrugătoare de oameni.
Primul intervievat despre care vă vorbisem mai sus a fost găsit mort, în condiţii suspecte. Potrivit expertizei medico-legale, s-ar fi sinucis.
Cel de-al doilea e bine, mersi. Deşi, de atunci, nu am mai realizat niciun interviu cu el, nu-i pot uita chipul umil, surprins de reporterul ZdG în anticamera Guvernului Greceanâi, pe când aştepta să fie numit ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului. Era cu totul altfel decât arăta în acel interviu.
În ambele cazuri, nu ştiu de ce, am avut aceeaşi senzaţie de dezgust, sesizată de un om pe care cineva a încercat să-l manipuleze. În ambele cazuri mi-am zis că uitarea e remediul cel mai bun, dar nu a fost să fie. Acum câteva zile, marţi, pe când încercam să înţeleg din ce cauză sinistraţii inundaţiilor din 2008 mai sunt pe drumuri, dezamăgiţi, derutaţi, sătui de vieţile lor trăite în incertitudini, m-am ciocnit de numele lui Baldovici, într-un context deloc fericit. Constatam cu stupoare că, după ce obţinuse, cu umilinţa despre care ziceam că a fost surprins într-o fotografie a ZdG, postul de ministru al Construcţiilor, nu şi-a mai amintit decât, poate, noaptea, sub plapumă, de declaraţiile sale de condamnare a corupţiei, birocraţiei sau totalitarismului. Se pare că a acceptat conştient regulile de joc ale guvernării totalitar-comuniste şi a făcut faţă acestor reguli.
Deşi, având o firmă de construcţii, nu ar fi avut dreptul să deţină funcţia de ministru al Construcţiilor, Baldovici nu s-a sinchisit şi a ajuns ministru în domeniul în care el şi familia sa avea cele mai mari interese.
Deşi era ministru al Construcţiilor, nu s-a sinchisit şi a pus mâna pe câteva contracte mari, pentru firmele de construcţii apropiate sie… Se zice că aşa ar fi gestionat din umbră reconstrucţii de biserici, mănăstiri, bănci sau palate de cultură… Nimeni nu deţine astăzi un raport autentic şi complex despre veniturile şi cheltuielile de pe aceste „şantiere”.
Deşi era ministru al Construcţiilor, nu s-a sinchisit, s-a făcut luntre şi punte ca anume firma colegei sale de clasă de la Nemţeni, raionul Hânceşti, să se ocupe de construcţiile şi reconstrucţiile caselor sinistraţilor de pe urma inundaţiilor din 2008 din întreaga republică. Sinistraţii sunt nemulţumiţi, iar o comisie specială a descoperit delapidări de fonduri şi resurse. Cine va răspunde? Colega de clasă sau fostul ministru al colegei?
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
