Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: La plecarea lui…

Aneta Grosu: La plecarea lui Molojen

Părea veşnic. Părea un mastodont din era terţiară. În ultimii ani, nimeni, niciodată nu ar fi crezut că acesta ar putea pleca, totuşi. După ce mass-media şi opinia publică l-a acuzat în repetate rânduri de corupţie şi de fraudă în contractele pentru producerea paşapoartelor, dar el a scăpat basma-curată sau chiar a fost avansat în funcţii, convingerea că acesta e invincibil a devenit tot mai fermă.

În 2003, anume acest funcţionar a comandat 5 milioane de paşapoarte pentru un număr de 3,5 milioane de cetăţeni, câţi locuiau pe atunci în R. Moldova. Din aceste contracte a avut de câştigat el, personal, apropiaţii săi, dar mai ales persoane din fruntea partidului aflat la guvernare. Aceste abuzuri au fost confirmate, până la urmă, de Comisia parlamentară pentru securitatea statului, iar în 2005 şi de Curtea de Conturi, care constatase delapidări de milioane, comise la Departamentul Tehnologii Informaţionale. Funcţionarul, însă, beneficia întotdeauna de o imunitate de neclintit.

Am căutat în biografia sa motivele din care acesta s-a bucurat de tot sprijinul, chiar şi atunci când  ar fi trebuit să plece, cel puţin. În 1970 a absolvit Institutul de Mineri din Dnepropetrovsk, iar în 1994 – Academia Ministerului Afacerilor Interne din Federaţia Rusă. În perioada 1970—1977, a lucrat în calitate de inginer superior la Uzina «V. I. Lenin» din Bălţi, iar în 1977—1978 – instructor al Comitetului de Partid Bălţi. În 1982 devine secretar al Comitetului de Partid Bălţi, iar din 1985 – preşedinte al Comitetului Executiv Bălţi. În 1987 vine la Chişinău, în funcţia de viceministru de interne al RSS Moldoveneşti, iar din 1996 exercită funcţia de viceministru de interne, şef al Departamentului informaţii şi documentare a populaţiei. Este general-maior de poliţie. În aprilie 2001, imediat cum au ajuns la guvernare, comuniştii l-au numit în funcţia de director general al Departamentului Tehnologii Informaţionale, iar la 19 aprilie 2005, printr-un decret semnat de preşedintele Voronin, devine ministru al Dezvoltării Informaţionale, vehiculându-se că anume pentru el fusese creat acel minister. Atunci, în 2005, a fost nevoie să depună jurământul şi să sărute Tricolorul. Nu s-a eschivat şi, deoarece nu cunoştea limba de stat, a jurat în limba rusă că va fi un funcţionar onest şi cu credinţă faţă de cetăţenii acestui stat. Până în prezent, aşa şi nu a învăţat româna.

La 31 martie 2008, în Guvernul Greceanâi, nu mai era loc pentru el, dar starea de incertitudine a acestuia nu a durat prea mult timp şi, la 30 mai 2008, a fost numit director general al ÎS Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”. De altfel, atunci instituţia fusese reorganizată, creându-se o funcţie onorabilă pentru prietenul preşedintelui.

La fel de multe surprize găsim şi la capitolul decorări şi la cel despre deţinerea de titluri academice. În 1992, în timpul războiului de la Nistru, de rând cu cei care şi-au sacrificat viaţa, a fost decorat cu Ordinul „Ştefan cel Mare”, iar în 2006, prietenul său, preşedintele Voronin, i-a acordat „Ordinul Republicii”, „pentru contribuţie la edificarea societăţii informaţionale în R. Moldova şi la crearea de sisteme informaţionale de importanţă statală”.

Tot el deţine titlul academic de doctor în ştiinţe tehnice şi de doctor habilitat în filozofie. Tema lucrării sale de habilitat rămâne învăluită de mister. Întreaga sa biografie spune multe despre felul în care poţi ajunge şi te poţi menţine în funcţii înalte de stat în R. Moldova. Suspectat de corupţie, profan la capitolul limba de stat (obligatorie pentru un funcţionar public), a stat chitic în funcţii importante în orice timpuri: la sovietici, prin partid şi pe la Interne, în perioada Independenţei – pe la Interne şi în fruntea unor structuri de importanţă strategică, de unde a avut şi are acces la toate bazele de date din R. Moldova, pe timpul guvernării comuniste, până în 2009, dar şi în perioada aşa-zisă post-comunistă, de după 2009.

Astăzi nimeni nu pune la îndoială că Molojen s-ar mai fi putut menţine în funcţia de şef la „Registru”. El are tot ce e necesar pentru a fi şef acolo. Are relaţii şi bani, cunoaşte, exclusiv, limba rusă, este fost colaborator al structurilor sovietice de forţă. Nu a rămas, însă, deoarece, se zice, alte interese se ţes pe la Palat. De aceea nu a fost demis. De aceea nu s-a ales cu vreun dosar de corupţie. De acea a plecat „din motive de sănătate”. Simplu. Aproape onorabil pentru el.

PS: Dacă după plecarea lui Molojen paşapoartele biometrice se vor ieftini în jumătate, cine va răspunde pentru menţinerea, până acum, a unor preţuri excesive?

Aneta Grosu,
aneta@zdg.md