Aneta Grosu: Ion Muruianu, de neclintit?
Nu am mai urmărit în Legislativul de la Chişinău o şedinţă atât de distractivă ca cea din 26 februarie. În ajun, dar şi pe parcursul acelei zile, zeci de ştiri de presă anunţau că, la 26 februarie, în Legislativ, ar urma să fie demis preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), Ion Muruianu, deşi pe ordinea de zi figura doar un raport legat de dosarele pierdute de R. Moldova la CEDO, pe care urma să-l prezinte acesta.
Ore în şir, Muruianu a stat singur, neclintit, într-un fotoliu din sala de şedinţe a Parlamentului. Pe la 20.00, îi veni rândul să prezinte raportul. Se pare, însă, că, la acea oră, deputaţii erau deja obosiţi de-a binelea, astfel încât raportul a trecut în grabă prin Legislativ.
Pe la 20.37, preşedintele Parlamentului, preşedinte interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, se îndreptă spre tribună, de unde ceru demisia preşedintelui CSJ. De fapt, se întrebă cum de acesta nu şi-a prezentat singur demisia.
Ghimpu a analizat evoluţia dosarelor pierdute la CEDO pe perioada preşedinţiei lui Muruianu la CSJ. Numărul acestor dosare a crescut de la 73 pe an, în 2007, când Muruianu fusese investit în funcţie, la 168 dosare pe an, în 2009.
Judecătorul Muruianu, spunea Ghimpu, a pierdut la CEDO cele mai „grele” dosare: Oferta plus contra R. Moldova, Eugenia şi Doina Duca contra R. Moldova, dar şi câteva cazuri de presă, adică de „câini turbaţi”.
În contextul declaraţiei anterioare a preşedintelui CSJ despre posibila restituire a prejudiciilor financiare statului, în urma unei proceduri de regres, Mihai Ghimpu s-a întrebat şi a întrebat audienţa de unde poate avea un judecător câteva milioane de euro, pentru a le restitui, eventual, statului.
În sala Legislativului nu a mai urmat un răspuns la această întrebare, foarte importantă, de altfel. Dar nici alte lucruri nu s-au mai întâmplat, deoarece nu a mai existat cvorum, pentru a pune la vot vreo propunere. Se întreba un cititor ZdG cum s-a putut întâmpla ca deputaţii democraţi să nu poată aduna numărul necesar de voturi pentru soluţionarea cazului Muruianu. Cine a plecat, nevăzut, din Parlament? Câţi au lipsit la acea oră? Cititorul chiar îi suspecta pe unii deputaţi că ar fi evadat din Legislativ deoarece ar avea vreo legătură cauzală cu Muruianu. Nişte dosare „aranjate” deja, dar nefinalizate încă. Trasul de timp, şi-ar fi zis deputaţii, e cea mai bună soluţie în această situaţie stupidă.
În final, deputaţii şi-au zis că vor vorbi despre Muruianu data viitoare. Între timp, preşedintele CSJ s-a simţit lezat în orgoliul propriu şi a hotărât să anticipeze lucrurile. Printr-o adresare oficială către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), „în legătură cu unele chestiuni abordate la şedinţa Parlamentului din 26.02.2010”, Muruianu aminteşte de Constituţie, care spune că, în R. Moldova, „puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit legii”. Astfel, preşedintele CSJ spune că, fiind chemat de către preşedintele Ghimpu să prezinte o informaţie despre executarea unei hotărâri a Parlamentului, ar fi înţeles invitaţia drept o modalitate de colaborare a puterii legislative cu cea judecătorească, „în exercitarea prerogativelor ce le revin”. Preşedintele CSJ recunoaşte că a fost surprins de iniţiativa unor deputaţi privind demiterea sa.
Dar, Muruianu ştie legea. Astfel, el atenţionează CSM că Legea cu privire la CSJ spune expres că preşedintele CSJ este numit în funcţie de Parlament, la propunerea CSM. Dacă numirea se face astfel, de ce demiterea nu ar avea loc după aceeaşi procedură, adică doar la propunerea CSM?
Muruianu a cerut, iar pe 4 martie, la 11.00, CSM se va pronunţa pe marginea celor expuse de preşedintele CSJ în adresarea sa, examinând şi chestiunea sancţiunii disciplinare, propusă pentru el la şedinţa din 23 februarie.
Până la ora 14.00, când va începe şedinţa Parlamentului, Muruianu va cunoaşte deja dacă Legislativul e în drept să-l demită, în lipsa unei solicitări din partea CSM.
Se pare că în ajunul acestei zile CSM se afla într-o mare dilemă. Decizia sa de astăzi va însemna, în primul rând, un examen de moralitate, susţinut în faţa societăţii.
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
