Aneta Grosu: Flori de liliac
Nu mai pot să aud cum Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a respins cererile ONG-urilor Promo-Lex şi IDOM de intentare a unor sancţiuni disciplinare împotriva a nouă magistraţi, acuzaţi că, împotriva legii, ar fi judecat tineri, cu semne clare de maltratare, în comisariatele de poliţie… Este C4090-450 adevărat, niciun copil de judecător nu s-a aflat printre cele câteva sute de victime ale poliţiei şi ale justiţiei, după 7 aprilie 2009, iar acest lucru poate genera, şi a generat, nesimţire, inclusiv în rândul magistraţilor.
Nu mai pot să aud cum comuniştii, mână în mână cu înalta Curte Constituţională (CC), au ticluit o decizie pro-Muruianu, dar împotriva presei, pe care justiţiarul o ofensase şi 070-336 o etichetase drept „câine turbat”. De ieri, după ce i-a scris o scrisoare preşedintelui CSM, Dumitru Visternicean, magistratul „învingător” s-a cocoţat în fotoliul său, cald încă de la contestata sa demisie. Se pare că va sta mult şi bine acolo, încurajat de sprijinul şi de solidaritatea colegilor săi de breaslă.
Nu mai pot să aud că demnitarii de la noi puteau comite nişte greşeli de procedură, taxate pe 27 aprilie de Curte. A fost sau nu obligatoriu avizul CSM la demiterea prin Parlament a lui Ion Muruianu?
Nu mai pot să aud că nulitatea deciziei CC, legată de o presupusă expirare, la 21 aprilie, a mandatului magistratei Alina Ianucenco, anunţată de ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, nu mai este valabilă, deoarece atribuţiile acesteia expiră, de fapt, la 14 mai, când se împlinesc 6 ani de la depunerea jurământului de către judecătoare.
Nu mai pot să aud că noua guvernare suportă eşecuri din cauza echipelor vechi, cu care sunt forţaţi să „conlucreze”, deoarece Codul Muncii îi apără pe toţi deopotrivă, indiferent de simpatiile sau chiar de implicările politice ale acestora. Astăzi, prin toate instituţiile statului, stau funcţionari, în cel mai bun caz, impasibili, iar cel mai frecvent – agresivi şi ostili actualei guvernări.
Nu mai pot să aud că Gheorghe Papuc se consideră nevinovat şi că automobilul MAI, folosit de PCRM, a avut, în exclusivitate, misiuni caritabile, ajutând aziluri şi case de copii. De altfel, ar fi o temă de investigat: ce mai fac astăzi comuniştii, foşti miniştri şi deputaţi, cu „obiectivele” lor caritabile? Vă amintiţi, de la Tarlev până la Voronin sau Ostapciuc, toţi erau milostivi, făcând pomeni din contul statului. Ce o fi făcând ei azi cu milostivenia lor? Dar, mai ales, ce o fi făcând „micii prinţi” pe care cohorta comunistă de atunci încerca să-i îmblânzească?
Într-un cuvânt, incoerenţe şi decepţii… Singura ştire luminoasă, pe care am văzut-o la sfârşitul zilei de ieri, e cea despre cireşii înfloriţi în Japonia. Florile de cireş îi însoţesc pe japonezi pe parcursul întregii primăveri. La Chişinău, tot aseară, oameni îndrăgostiţi de vocea şi de cântecele Olgăi Ciolacu îi duceau flori de liliac. Era o imagine luminoasă.
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
