Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Fără de partid

Aneta Grosu: Fără de partid

Vă mai amintiţi anchetele pe care fiecare trebuia să le completeze, în perioada sovietică, atunci când se angaja la muncă? Vă amintiţi fişele pe care le completa fiecare candidat la studii, în instituţiile de învăţământ sovietic? Vă mai amintiţi dosarele pe care le completau cetăţenii sovietici, atunci când intenţionau să plece în vreo călătorie turistică?
Un punct special, care, se pare, era decisiv, cerea ca fiecare să indice exact apartenenţa sa partinică, sau chiar şi apartenenţa părinţilor săi la singurul partid valabil atunci – PCUS. Omul fără de partid era izolat, tăcut, fără şanse. Era un om pentru care nu existau prea multe posibilităţi pentru o carieră prosperă, pentru studii în afara Moldovei sau pentru vreo călătorie turistică în străinătate. Omul fără de partid era considerat un om neimportant, care devenea invizibil dintr-un singur motiv – lipsa de apartenenţă politică.

Credeţi că lucrurile s-au schimbat prea mult în ultimii 20 de ani, de la destrămarea imperiului sovietic şi de la instituirea unui sistem pluripartitist în R. Moldova?

Să vedem ce înseamnă astăzi să fii om fără de partid în R. Moldova. Cel mai frecvent, acest fapt semnifică marginalizare, şanse reduse de a accede în vreo funcţie importantă în stat, chiar şi posibilităţi infime de a te afirma în profesie. Dacă cineva poate aduce argumente contra acestor afirmaţii, m-aş bucura să le aud.

Astăzi, în R. Moldova, toate bunurile se împart pe criterii politice. Funcţii, bani, proiecte, primării, contracte de achiziţii, până şi promisiunile de viitor se împart pe criterii politice.

Presa (în mare parte), analiştii politici, profesorii, sindicatele, decanii, rectorii, businessurile – toate sunt puse pe raft după acelaşi principiu – politic. Cei care, deocamdată, nu au înţeles acest lucru sau nu vor să creadă că aşa ceva este posibil într-un stat democratic sunt împinşi la limita societăţii. Omul fără de partid, oricât de instruit ar fi şi oricât de impunătoare i-ar fi experienţa, trăieşte, de la o zi la alta, cu speranţa că cineva, vreodată, l-ar putea observa şi accepta, fără ca să-şi declare asocierea la vreun partid.

Cei care au înţeles că doar „pe linie de partid” pot ajunge în vreo funcţie importantă în stat nu au pierdut timpul, aşteptând inutil partajarea şanselor după criterii de inteligenţă sau după capacităţi. Nu au aşteptat şi s-au asociat. Aşa cum i-a dus capul, ţinând, totuşi, cont de ponderea pe care o au formaţiunile poltice de la noi. Astfel, dacă nu ar fi devenit membru PCRM, Artur Reşetnicov nu ar fi ajuns niciodată director SIS. Dacă nu s-ar fi dat cu PCRM, Zinaida Greceanâi nu ar fi ajuns premier. De Eugenia Ostapciuc nici nu mai zic… Şi Simion Furdui nu ar fi ajuns parlamentar, dacă nu s-ar fi dat cu PLDM. Credeţi că Vladimir Plahotniuc ar fi ajuns vreodată prim-vicepreşedinte al Parlamentului, dacă nu era vicepreşedinte PDM? Sau, cum ar fi ajuns Victor Parlicov director ANRE, dacă nu era apropiat de PL? Şi Constantin Starîş nu ar fi ajuns deputat, dacă nu era cu PCRM, la fel ca şi Chiril Lucinschi, care nu ar fi ajuns preşedinte al Comisiei parlamentare pentru mass-media, dacă, mai nou, nu ar fi mers pe lista PLDM în alegeri. Şi ambasadorii, care ar trebui să fie diplomaţi prin excelenţă, tot pe criterii politice sunt trimişi. În acest sens, PCRM a lăsat un exemplu extrem de vicios, or, pe parcursul celor 8 ani de guvernare comunistă, numai cine nu a fost desemnat ambasador al R. Moldova…

În această săptămână, în vizorul politicienilor s-a aflat problema desemnării viceminiştrilor, care tot pe „linie de partid” urmează să fie înscăunaţi. Urmează şefii de agenţii şi de alte structuri de stat. Ideea unor concursuri organizate pe criteriile profesionismului nici măcar nu pluteşte în aer.

Ce să facă independenţii şi apoliticii? Unde să-şi caute şansa?

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md