Aneta Grosu: Fără Crăciun
Se pare că, în acest an, cineva ne strică Crăciunul, ne fură această sărbătoare unică, acest prilej de a ne bucura de un pom încărcat de lumină. Se pare că, în R. Moldova, cineva încearcă să experimenteze, pentru a înţelege ce am putea face noi, dacă vom fi lăsaţi şi fără această sărbătoare, aşa cum am fost lipsiţi de alte repere ale unei vieţi omeneşti.
O fi fiind nespus de curioşi aceşti experimentatori, încercând să afle cum vom putea exista în continuare în lipsa unor salarii decente, în lipsa unor locuri de muncă garantate, în lipsa dreptului de a circula liber prin lume, în lipsa unei justiţii adevărate, în lipsa unei clase politice demne, în lipsa unor locuri de trai, în lipsa unor garanţii sociale, în lipsa copiilor, plecaţi prin lume, în lipsa părinţilor, îngropaţi de suferinţă, dar şi, iată, în lipsa unui Crăciun. Ce vom face? Vom sta ascunşi, analizând scheme, ascunzând prin plicuri notiţe, adunând ultimele speranţe, ascunzându-ne ochii trişti de privirile copiilor, ale rudelor sau ale vecinilor, sau ne vom culca devreme, gândind că astfel ne vom salva de suferinţa legată de pierderea acestei sărbători.
Mi-am amintit în aceste zile de filmul „Un oraş fără Crăciun”, în care un copil îi scrie o scrisoare lui Moş Crăciun, cerându-i să facă tot ce-i stă în puteri ca el, copilul, să dispară pentru totdeauna, pentru a nu mai fi o povară pentru părinţii săi, aflaţi în curs de divorţ.
Se pare că cei mai mulţi dintre cetăţenii R. Moldova se află astăzi în rolul acelui copil, crezând că e mai bine să dispară, decât să trăiască aşa cum trăiesc. Mai bine să dispară, decât să constituie o adevărată povară pentru politicienii care nici mariajul, dar nici divorţul fatal nu-l acceptă, chiar dacă vine Crăciunul.
La ce să mai rămâi dacă, după ce ai ales, ţi se spune verde în ochi că ei, cei aleşi, nu au unde se grăbi. Că se simt mai confortabil cu piciorul pe frână, adică – în voie, fără exces de viteză. De fapt, de ce s-ar grăbi, dacă viaţa lor e mersi, bine pusă la punct. Părinţii lor sunt căutaţi cu atenţie, copiii îşi trăiesc copilăriile ca într-o vacanţă pe cel mai frumos litoral, iar soţiile, acum, la sfârşit de an, au o singură grijă, cea a darurilor de Crăciun. Ele, fiind naive pe alocuri, i-au şi scris lui Moş Crăciun, sugerându-i ce fel de daruri aşteaptă, astfel încât e doar o problemă de timp. Dacă, în viaţa lor, toate sunt atât de bine puse la punct, de ce s-ar grăbi, de ce ar ridica piciorul de pe frână?
Tot scriind aceste rânduri despre cei care ne fură Crăciunul, pe www.zdg.md au venit câteva mesaje ale unor cititori pe care nu-i cunosc personal. Sergiu, bunăoară, ne scrie: „Slavă ţie, Doamne, că nu am votat pentru nimeni, ca să pot extinde corupţia. Îmi pare bine că familia mea este gata, decisă să plece din Moldova, după care, toţi cei care vor mandate, vor pierde 8 voturi din partea familiei mele”.
Alt cititor, care îşi zice Hermes, ne scrie: „Interese, interese şi iar interese… Iată, a venit tovarăşul Lupu, şi el ştie cum să scoată ţara din haosul politic. Surpriza vine încet şi va exploda cu cravate roşii”.
Vovan consideră că „suntem în pas cu timpul” şi că, „pe 28 decembrie, o să anunţe şi Lupu despre noua alianţă cu pcrm… «Russian nights», care va dura aproximativ patru ani… Intrare liberă, desigur, cu ieşirea mai greu. Ca să nu uit, la această discotecă se va afişa sloganul… «Moldavia, strana ciudes»”.
Dacă ar citi aceste şi alte mesaje, dacă ar citi ce scrie în ochii oamenilor, poate s-ar dezice de acest delict, lăsându-ne Crăciunul. De ce nu ar face-o? Oricum nu îi costă nimic.
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
