Aneta Grosu: După moarte
Cât de des, fiind în viaţă, ne gândim ce va vorbi despre noi lumea atunci când nu vom mai fi? Legat de moarte, unii, probabil, se gândesc la ritualul funebru, de pe ultimul lor drum, alţii – la masa de pomenire, ceilalţi – la partajarea averii între copii, ceilalţi – la necunoscutele căi pe care ar putea ajunge în paradis, o altă categorie ar vrea să ştie dacă, în lumea de apoi, există, totuşi, culori, mirosuri, ploaie, iarbă sau ninsoare.
Cât de mulţi se gândesc la nişte amintiri pe care le lasă, fiind în viaţă, celor care mai rămân în această lume? Şi nu mă refer aici la averi, biblioteci, cărţi de memorii, fotografii, bilete de tren sau poliţe de asigurare… Mă gândesc la nişte lucruri făcute peste puteri sau în lipsa unor resurse… Nişte fapte făcute pentru nişte oameni pe care nu-i cunoşti şi de la care nu aştepţi recunoştinţă sau recompense…
Mă gândeam ce vor spune oamenii după moartea lui Julian Assange, de la WikiLeaks, cel care, în ultima săptămână, a bulversat întreaga lume cu dezvăluirile unor documente secrete. Câţi îşi vor aminti despre convingerile sale potrivit cărora „activităţile, în mod obişnuit confidenţiale, ale guvernelor, reprezintă un abuz de putere care poate fi prevenit doar prin darea lor în vileag”? Câţi vor spune despre el că, pe când era în viaţă, zicea: „ca să iei o decizie corectă, trebuie să cunoşti şi să înţelegi ce abuzuri sau intenţii de abuz au loc”? Câţi îl vor trata ca pe un om curajos, care îşi riscă viaţa în numele adevărului? Mai degrabă, s-ar putea ca memoria despre el să fie asociată cu nişte infracţiuni cibernetice sau cu legende despre violuri.
Ce vor vorbi oamenii despre Iurie Roşca? Ce au memorat ei din viaţa şi spusele sale? Ce vor spune oamenii, cei care azi sunt încă tineri, după plecarea lui Vlad Cubreacov? De ce nu ar trebui să-l uite pe Ştefan Secăreanu? S-ar putea ca amintirea despre alegerile din 4 aprilie 2005, când şi prin votul PPCD a fost prelungit cu încă 4 ani mandatul prezidenţial al lui Vladimir Voronin, să eclipseze alte activităţi ale celor trei ex-deputaţi.
Dacă nu faceţi parte din lumea ştiinţifică, dacă nu urmăriţi anuarele Academiei de Ştiinţe a R. Moldova, s-ar putea ca singura amintire despre Gheorghe Duca să fie legată tot de ziua de 4 aprilie 2005, când a acceptat să mimeze rolul de contracandidat al lui Vladimir Voronin, acumulând un singur vot, unul singur, al său, probabil, într-un scrutin parlamentar secret la care Voronin a obţinut 75 de mandate, deşi avea nevoie de 61, ca să fie ales.
Curiozitatea mă poartă mai departe, printre alţi oameni. Ce vor spune cei rămaşi despre marea somitate a medicinei de la noi, Stanislav Gropa? Cei care i-au fost pacienţi ar putea să nu uite atitudinea sa de medic, în raport cu durerile şi suferinţa lor. Ceilalţi, însă, vor ţine minte ziua de 20 mai 2009, când acest neurochirurg celebru a acumulat „0” voturi după ce a acceptat să devină umbra Zinaidei Greceanâi, candidata PCRM la funcţia de şefă a statului.
Cum va fi pomenit Vladimir Voronin de posteritate? S-ar putea ca cei din viitor să nu mai ţină cont de funcţiile acestuia, de mandatul prezidenţial, prelungit artificial, de glumele sale de prost gust sau de felul în care, pe timpul său, a fost evitat Memorandumul Kozak. Posteritatea îl va pomeni, neîndoielnic, pentru averile sale nemeritate şi pentru copiii omorâţi de regimul său, la 7 aprilie 2009.
Ce vor spune urmaşii despre actualii? Despre liderul PDM, Marian Lupu? Îşi vor aminti oare ei despre o replică extraordinară, pe care acesta a făcut-o în ziua de 8 decembrie 2010, „Diavolul se ascunde în detalii!”? Vor mai ţine minte ziua de 8 aprilie 2009, când acesta, în faţa Parlamentului ruinat de flăcări, le povestea unor demnitari europeni despre cele întâmplate cu „batimentul”? Vor memora răbdarea cu care acesta, în 2009—2010, a aşteptat să acceadă în cea mai înaltă funcţie în stat sau vor trece cu uitarea peste acest moment din viaţa sa şi vor vorbi doar despre trădările din cariera sa politică?
Cum va fi tratat, după viaţă, omul de afaceri Vlad Plahotniuc? Ce vor spune despre el cei rămaşi pe pământ să-i poarte memoria? Credeţi că vor memora actele sale de caritate sau scandalurile economice în care a figurat? Puţin probabil. Acest om de afaceri are toate şansele să rămână în memoria posterităţii printr-o decizie neaşteptată astăzi, pe care ar putea-o influenţa, evitând revenirea comuniştilor la guvernare în Moldova secolului XXI.
Memoria celor rămaşi este straniu de selectivă. Deseori faptele bune sunt percepute ca nişte lucruri fireşti, cele rele, însă, ajung demne de toate amintirile postume.
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
