Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Despre ce ne…

Aneta Grosu: Despre ce ne scriu procurorii

Ieri am înţeles, încă o dată, că lupta împotriva corupţiei în R. Moldova este un joc perfid, în care sunt implicaţi şi funcţionarii de stat, abilitaţi să combată acest fenomen. Cetăţenii de rând constituie subiecte de artă naivă, în acest scenariu cinic prin care, în R. Moldova, se mimează combaterea corupţiei.

Ieri, ZdG a primit două scrisori recomandate de la doi procurori din cadrul Procuraturii Glodeni. Ambele se referă la articolul „Mită pentru procurori”, publicat la 10 februarie 2011. Cei doi procurori, care ne-au trimis scrisorile (acestea fiind, de fapt, nişte „Cereri prealabile”), solicită de la ZdG sume impresionante de bani, menite să acopere financiar prejudiciul cauzat de  „ponegrirea, lezarea onoarei, demnităţii personale de cetăţean al R. Moldova şi reputaţiei profesionale de procuror”. Potrivit autorilor celor două depeşe, toate aceste calităţi sunt echivalate la 502 000 lei pentru fiecare, în total 1 004 000 lei. De la 10 februarie încoace, procurorii au calculat cât de tare au fost loviţi de fiecare cuvânt din acel articol şi au decis că o „Cerere prealabilă”” le-ar face bine la reabilitare.

Fac aici o paranteză, ca să explic cam ce ar însemna pentru redacţia ZdG milionul de lei cerut de procurori. Acest milion ar servi la dezvoltarea redacţiei, la posibilitatea de angajare a unor jurnalişti, de care am avea nevoie pentru realizarea unor investigaţii şi mai profesioniste, deplasări de serviciu, achiziţionarea unei unităţi de transport, închirierea unui birou pentru proiectul TV Reporter de Gardă. Toate, însă, rămân vise, deoarece acest milion există astăzi doar în poftele celor doi procurori.

Să revenim, însă, la „Cererile prealabile” ale funcţionarilor procuraturii. Deşi cei doi nu neagă că, timp de 9 luni, au fost cercetaţi penal într-un dosar de luare de mită, fapt confirmat şi de CCCEC, şi de Procuratura Anticorupţie, marea lor supărare o constituie dezvăluirile făcute în ZdG. Ei spun clar că după ce, la 30 noiembrie 2010, Procuratura Anticorupţie a încetat cauza penală, „din motivul lipsei în acţiunile procurorilor Procuraturii Glodeni, Ion Grişciuc şi Constantin Cojocaru, a elementelor infracţiunii prevăzute de art. 324, Cod Penal”, nimeni nu mai are dreptul să le atingă numele sau amintirile legate de acea cauză penală.

Unul dintre procurori, pentru a fi mai explicit, a anexat la cererea sa Ordonanţa de încetare a urmăririi penale, semnată la 30 noiembrie 2010 de către procurorul Procuraturii anticorupţie, Alexandru Casir. De altfel, întrebat de ZdG dacă acel flagrant, despre care fusesem informaţi în martie 2010, nu era suficient pentru a demonstra că procurorii au cerut şi au luat bani de la cetăţeanul care a declarat la CCCEC despre estorcare, procurorul Casir a spus că probele au fost insuficiente, că lipseau imprimările şi că nu ar fi existat amprentele digitale ale procurorilor pe bancnotele din cutia de medicamente veterinare.

Întrebam, retoric, în acel articol, dacă nu cumva procurorii sunt privilegiaţi de colegii lor, tot procurori, atunci când ajung să figureze în vreun dosar de corupţie. Cei doi procurori de la Glodeni m-au convins ieri că nu e doar privilegiu, ci şi curată tutelă, or, Ordonanţa de încetare a urmăririi penale conţine un şir de argumente în acest sens. Uneori chiar se creează impresia că procurorul ar fi avocat, atât de abil îşi apără colegii de breaslă.

Deci, după ce cetăţeanul Boris Albu a denunţat la CCCEC că doi procurori de la Glodeni îi cer mită pentru încetarea unui dosar penal intentat pe numele său, Centrul a organizat activitatea de documentare şi flagrantul în baza căruia a şi fost iniţiată cauza penală pe numele celor doi procurori.

În Ordonanţă se spune că, la 4 martie 2010, după ce Albu a trecut pe la procurorul Crişciuc, în jurul orei 15.00, s-a întâlnit cu procurorul Cojocaru şi i-a transmis 100 de euro, în automobilul acestuia. Peste 5 zile, la 9 martie 2010, Albu s-a prezentat la cei doi procurori, după care a plecat la farmacia veterinară din apropierea Procuraturii Glodeni, a pus un plic cu 200 de euro într-o cutie de medicamente de culoare galbenă şi i-a zis vânzătorului să-i transmită cutia lui Costea (n.r. procurorul Constantin Cojocaru). În scurt timp, o persoană „nestabilită” de organul de urmărire penală a luat din farmacie pachetul, care, în scurt timp, în urma unei percheziţii efectuate de colaboratori ai CCCEC în biroul procurorilor, a şi fost găsit la procurori.

Boris Albu, cel care a denunţat procurorii pentru estorcare de mită, a explicat cu lux de amănunte cum anume avea loc estorcarea şi transmiterea banilor. În Ordonanţa semnată de procurorul Casir sunt redate aceste episoade, din care este clar că schema cu farmacia veterinară este una mai veche, care funcţiona ireproşabil la Glodeni.

Timp de 9 luni, cât a durat ancheta, cei doi procurori suspectaţi de estorcare de mită au făcut uz de cel mai banal argument, utilizat în scheme de acest fel. Cojocaru a spus că a luat de la Albu bani în împrumut, iar procurorul Casir a constatat că „de combătut versiunea lui Cojocaru precum că banii primiţi de la Albu sunt împrumutaţi nu este posibil”.

Astfel, de la o zi la alta, procurorii s-au ajutat reciproc şi au produs o Ordonanţă de încetare a urmăririi penale ce stă acum la îndemâna procurorilor Cojocaru şi Crişciuc, care cer de la ZdG un milion de lei pentru denigrare.

Domnilor procurori anticorupţie, domnilor colaboratori CCCEC, dle Zubco, dle Chetraru, dar ce verdict aveţi toţi dvs. pentru cetăţeanul Boris Albu, care a crezut că instituţiile anticorupţie din R. Moldova, într-adevăr, combat corupţia?

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md