Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Comisia de buzunar

Aneta Grosu: Comisia de buzunar

Două evenimente s-au suprapus în ultimele zile, făcând să readucă în prim-planul dezbaterii publice (una amorfă, ce-i drept) interesul pentru combaterea corupţiei în rândul funcţionarilor de stat.

Unul dintre cele două evenimente a fost discutarea în Parlament, în prima lectură, a Legii cu privire la Comisia Principală de Etică, constituirea căreia este tergiversată de 7 ani.

Cel de-al doilea – campania “Interese la vedere”, lansată de Asociaţia Presei Independente şi Alianţa Anticorupţie, prin care persoanele cu funcţii publice sunt solicitate să completeze Declaraţia de interese personale şi să o expedieze iniţiatorilor acţiunii.

După ce am lecturat primele trei declaraţii, semnate de Viorel Chetraru, director CCCEC, Mihai Godea, parlamentar, şi Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului şi şef-interimar al statului, am zis că ceea ce ar trebui să fac în clipa imediat următoare e să citesc proiectul Legii despre Comisia Principală de Etică.

Din declaraţia lui Chetraru am aflat câteva detalii esenţiale despre apropiaţii săi, adică despre cei care constituie cercul său de interese. Soţia sa, Loreta, bunăoară, este economist-coordonator la “Chişinău-Gaz”, având un salariu de 5580 de lei, cu 220 de lei mai puţin decât salariul declarat al directorului CCCEC. Cumnata sa este fondatoare a două firme în România, fratele – medic traumatolog la Chişinău, iar tatăl, Anatol Chetraru, este consilier raional la Hânceşti şi membru al Consiliului executiv-politic al PDM.

Parlamentarul Mihai Godea are un salariu de 7100 de lei, el fiind singurul întreţinător în familie, deoarece soţia sa, fiica cineastului Dumitru Olărescu, potrivit Declaraţiei de interese, este neangajată.

Marian Lupu a fost cel mai “ingenios” dintre toţi trei. El şi-a completat declaraţia aproape indescifrabil, cu un pix de culoare neagră. Potrivit documentului, preşedintele Parlamentului nu are nicio legătură cu organizaţii internaţionale sau structuri economice, dar nici cu familia sa. Singurul om “de legătură” ar fi, potrivit declaraţiei, soţia sa, Victoria, profesoară la ASEM. Niciun cuvânt despre salarii sau despre legăturile sale de rudenie. Aşa o fi înţelegând şeful Legislativului că ar  trebui respectată Legea despre conflictul de interese, care îi obligă pe demnitari să completeze şi să facă publice Declaraţiile de interese personale?

Cum spuneam, Campania “Interese la vedere” coincide în timp cu prezentarea în Parlament a Legii despre Comisia Principală de Etică.

Potrivit proiectului acestei legi, declaraţiile de interese personale ale demnitarilor vor fi verificate de Comisia Principală de Etică, ce urmează a fi constituită. S-a decis că din cadrul acestei Comisii vor face parte 26 de membri, inclusiv preşedintele şi vicepreşedintele, numiţi de Legislativ. De fapt, întreaga procedură de activitate a noii structuri va fi reglementată de Parlament.

Să ne imaginăm acum o Comisie de Etică, fie ea şi principală, în fruntea căreia se află un preşedinte propus şi votat de Legislativ, adică de majoritatea parlamentară. Cum ar încerca aceasta să verifice cele 3 declaraţii de interese? Cum ar proceda dacă ar constata că un funcţionar a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese? Va apela sau nu în instanţa de judecată, aşa cum prevede legea?

Or, potrivit legii, demnitarii nu au dreptul să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu sau a oricărei alte informaţii din activitatea lor în interese personale; să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă; să folosească bunurile din proprietatea publică în interese personale; să facă uz de avantajele funcţiei lor oficiale.

Nu-mi imaginez cum ar fi posibil ca o comisie de acest fel să “sape” sub preşedintele actual al Parlamentului, Marian Lupu, pentru a demonstra că a prezentat o declaraţie inconsistentă sau poate chiar falsă? Cum va încerca respectiva comisie să “sape” sub Viorel Chetraru, director CCCEC, şi el omul guvernării?

De ce, la o adică, cei 24 de membri ai comisiei vor fi aleşi prin concurs, iar preşedintele şi vicepreşedintele vor fi numiţi de Parlament? De ce nu ar fi organizat un concurs pentru selectarea a 26 de membri ai comisiei care, ulterior, ar alege preşedintele şi vicepreşedintele? Dacă va fi organizat un concurs, cine va face parte din componenţa comisiei de selectare? Ce sancţiuni vor exista pentru falsificatori sau pentru cei care îşi ascund interesele şi veniturile?

Cine poate garanta astăzi că, dacă ar exista, o astfel de comisie ar funcţiona eficient în R. Moldova? Cine va exclude opoziţia celor care, timp de 7 ani, au tergiversat constituirea acesteia? Ce garanţii avem că trecerea legii respective de prima lectură nu ar fi o simplă tentativă de a năuci Occidentul, prin votarea şi crearea a încă unei comisii de buzunar?

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md