Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Ce mai face…

Aneta Grosu: Ce mai face Viorel Chetraru?

«Când pe uşa farmaciei intră vreun sărman bătrân, scotocind prin buzunare ultimii bănuţi ca să-şi cumpere nişte pastile, vreau să mă fac mică de tot, să devin invizibilă, sau să intru sub tejghea de ruşine şi de neputinţă. Nu ştiu cum să-l ajut şi nu ştiu dacă cineva, la noi, îi mai poate ajuta», îmi vorbea, acum câteva zile, o farmacistă. O ascultam şi nu aveam niciun motiv să nu o cred.

De vreo 30 de ani munceşte într-o farmacie din zona centrală a Chişinăului şi zilnic este obligată să răspundă la întrebările, deseori fără de răspuns, ale vizitatorilor. Oamenii vin la ea după sănătate. Legat de ultimele campanii declanşate de Guvern, cu suportul CCCEC, ei nu cred că, aşa cum s-a promis acum un an, medicamentele nu sunt nici mai calitative, nici mai sigure, nici mai accesibile.

Vă amintiţi? Acum un an CCCEC iniţiase razii prin farmaciile şi depozitele farmaceutice din R. Moldova, urmând să pună pe masa premierului lista subiectelor şi a subiecţilor din a căror cauză, la noi, preţurile la medicamente sunt mai mari decât în Europa, rămânând inaccesibile populaţiei cu cele mai mici venituri de pe continent. Cum s-au încheiat aceste controale pentru instituţiile farmaceutiece? Ce efecte au avut asupra consumatorilor de medicamente? Interlocutoarea mea recunoaşte amărâtă că, în relaţiile cetăţeanului simplu cu piaţa farmaceutică, nu s-a întâmplat nimic bun. Câteva medicamente, dintre cele mai solicitate, sunt mai iefrine cu doar câţiva bănuţi. «Dar ce schimbă aceşti bănuţi în starea celor care nu mai pot trăi fără medicamente?» – întreabă retoric farmacista, recunoscând că, în urma celor întâmplate, farmacia la care lucrează ar putea falimenta. Ea îmi explică amărâtă că monopoliştii de pe piaţa farmaceutică sunt şi mai favorizaţi după acea campanie, iar importatorii de medicamente, deşi au fost obligaţi să afişeze, la achiziţionare, preţurile în lei şi nu în valută străină, pentru a evita perturbaţiile de cost, au găsit alte soluţii ca să rămână şi în continuare tari pe piaţă. De fapt, importatorii (circa 70 la număr) dictează starea sărmanilor pacienţi, deoarece doar 10% din piaţa farmaceutică de la noi o deţin produsele autohtone de la cele 22 de întreprinderi locale.

Astfel, spune farmacista, medicamentele salvatoare, în mare parte – cele importate, rămân foarte scumpe, mai scumpe decât în Europa, unde lumea este obişnuită, într-un fel, cu preţurile europene. Deşi e aşa, valul raziilor a trecut, iar pe la Guvern nu se mai aude nimic nou despre situaţia din domeniul farmaceutic, de parcă lucrurile au şi fost puse la punct. Îmi amintesc foarte bine, acum un an, când fusese iniţiată campania, ministrul Sănătăţii de atunci, Vladimir Hotineanu, declara că, în urma controalelor efectuate, au fost depistate numeroase încălcări ale regulamentului de păstrare a medicamentelor, fiind depistate şi scheme frauduloase, din cauza cărora preţul la medicamente în R. Moldova este de câteva ori mai mare decât în statele vecine.

Unde-s schemele, cine sunt iniţiatorii lor? Câte dosare penale au fost intentate în temeiul celor descoperite de CCCEC? Greu de spus. Cel puţin, o informaţie oficială în acest sens nu a fost făcută publică. Oare ce mai face Viorel Chetraru, se întreabă, din când în când, farmaciştii.

Să fi fost doar o campanie de imagine, pe care cetăţeanul a memorat-o pe prima sută de metri, după care, obosit de alte numeroase probleme, nu a mai reuşit să o urmărească până la identificarea consecinţelor? De fapt, nici nu a avut nevoie să o urmărească, deoarece toate «schimbările» bat în continuare asupra buzunarelor pacienţilor.

Farmacista mai spune că şi declaraţiile despre condiţiile de păstrare a medicamentelor au fost o simplă avalanşă de vorbe, deoarece, în urma acestor dezbateri, monopoliştii de pe piaţă şi-au deschis lejer farmacii pe la staţii de troleibuze şi pe la intersecţii de drumuri. Patru pereţi de sticlă – şi farmacia e gata, deşi toate regulamentele funcţionale spun că astefel de instituţii ar trebui plasate în edificii capitale, în care ar exista condiţii adecvate de păstrare a medicamentelor.

Nimeni nu ne mai explică astăzi de ce în România sau în Bulgaria poţi cumpăra medicamente de primă necesitate la preţuri cu cel puţin o treime mai mici decât la Chişinău. Sau de ce, bunăoară, în alte ţări europene, cum ar fi Germania, pe site-uri specializate poţi găsi preparate de calitate la preţuri promoţionale. Pe un singur site am descoperit 50 de mii de titluri de medicamente, comercializate la preţuri promoţionale. Nimeni nu ne mai explică astăzi cum e posibil aşa ceva şi de ce, în R. Moldova, dacă ajungi bolnav, ar trebui, mai degrabă, să cauţi remedii de eutanasiere, decât medicamente pentru tratament.

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md