Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Castelele politicienilor

Aneta Grosu: Castelele politicienilor

În această săptămână, nimic nu m-a impresionat mai mult decât telefonul unui cititor, stabilit de vreo 10 ani în Italia, la Verona. „Nu înţelegem nimic din programele electorale ale candidaţilor. Ce înseamnă mesajul „vom întreprinde totul pentru a-i readuce acasă pe cei plecaţi”? Ce vor face exact pentru asta partidele care vor ajunge la guvernare?” – ne întreba cititorul. Luaţi prin surprindere, nu am ştiut exact ce să-i răspundem.

Aşa, însă, cum convorbirile telefonice din străinătate sau cu străinătatea costă scump, interlocutorul a decis să reducă din pauzele de linişte, vorbind tot el şi în continuare. „Nu avem niciun fel de informaţii. Aici, la Verona, în sediul unei agenţii, o dată pe săptămână găsim nişte ziare, dar până acum niciun partid politic nu şi-a trimis mesajele sale către noi, cei plecaţi de acasă, pe care, cu siguranţă, degrabă ne vor îndemna să ieşim la vot. Pentru cine deschid secţii suplimentare de votare în străinătate, dacă nu se străduiesc să ne informeze ca lumea despre tot ce au de gând să facă pentru noi? Este adevărat, ne-am săturat să muncim printre străini, iar copiii noştri să trăiască acasă numai cu dorul de părinţii împrăştiaţi prin lume. Dar cum să revenim într-o Moldovă instabilă, dacă aici, în Europa, am înţeles ce înseamnă să fii respectat, să fii remunerat după munca depusă, să ai nişte garanţii sociale, să ai vacanţe frumoase, să te bucuri de respectul patronilor, atunci când eşti onest la locul de muncă?”, ne tot întreba bărbatul.

Aşa, tot vorbind cu el, încercam să deschid programele electorale ale unor partide politice. „Sprijinul dvs. este garanţia succesului nostru comun”, găsesc într-un program.” Ne-am asumat obiectivul strategic de aderare a R. Moldova la UE, care constituie un spaţiu de civilizaţie, democraţie, ordine, drept, prosperitate şi securitate în lume”, explică alţi concurenţi electorali. „Priorităţile noastre de guvernare sunt: schimbarea modelului economic de dezvoltare a R. Moldova prin atragerea investiţiilor şi asigurarea unei creşteri sănătoase de 7%, ceea ce va conduce la crearea de noi locuri de muncă, majorarea salariului minim de 2 ori; repatrierea treptată a cetăţenilor aflaţi peste hotarele republicii; acordarea facilităţilor fiscale cetăţenilor moldoveni de peste hotare care doresc să facă investiţii”, citez din altă variantă on-line a unui program electoral. „Urgentarea negocierilor în vederea eliminării regimului de vize cu UE” – promite altcineva, fără a-i viza exact pe cei plecaţi.

„Va fi dureros şi anevoios. Nu vă promitem locuri de muncă azi, sume de mii de euro pentru cei care se întorc acasă, salarii cu 50% mai mari sau intrarea în UE. Ca să aducem schimbarea, vă spunem că va fi greu. Dar vă promitem că mereu vă vom spune adevărul”, explică alt candidat, făcând uz de patosul ce-l caracterizează.

„Vom crea condiţii care ar fi atractive pentru tineri şi ar descuraja fenomenul exodului de cadre calificate”, declară acelaşi candidat, amintind că, în trecut, Moldova furniza „creiere” pentru URSS, din care cauză are de suferit şi astăzi întreaga noastră economie.

Şi cei plecaţi acum un an de la guvernare promit „crearea condiţiilor economice şi sociale direcţionate spre realizarea sarcinii „Viaţă confortabilă şi prestigioasă în satul moldovenesc”.

„Gastarbeiterul a venit acasă! A renunţat la toate propunerile miliardarilor şi demnitarilor străini. Şi s-a întors în Ţară, pentru că o iubeşte”, este alt mesaj atemporal, deoarece, se pare, singurul gastarbeiter care a venit acasă e înşuşi candidatul, care, însă, recunoaşte în mai multe declaraţii că cele mai mari venituri le-a obţinut în Rusia. Cum să-l crezi că „a renunţat la toate propunerile miliardarilor şi demnitarilor străini”?

Sigur, nu am reuşit să-i citesc toate aceste pasaje interlocutorului meu de la Verona. Îl ascultam şi îi dădeam dreptate: dacă s-a tot scris că ei reprezintă un milion, acasă fiind alte cel puţin 2 milioane de oameni, dintre cei apropiaţi, pe care tot cei plecaţi îi întreţin de vreo două decenii deja, de ce nu ar merita aceşti oameni nişte garanţii pentru o stabilitate pe care viitoarea putere le-ar oferi-o după 28 noiembrie 2010?

„Vă rog să mă credeţi, nu-mi găsesc locul. Nu ştiu pentru cine să votez, pe cine să mai cred… Am impresia că liderii politici stau acum pe o plajă imensă, construindu-şi castele din nisip. Sunt frumoase castelele, dar ei nu înţeleg că, de la un cât de neînsemnat val de mare, de la o cât de neînsemnată adiere de vânt, castelele lor se pot ruina, devenind iarăşi nisip”, spune cetăţeanul de la Verona, rugându-ne, într-un fel, să transmitem liderilor politici acest mesaj cifrat, la prima vedere.

Aneta Grosu,
aneta.grosu.zdg@gmail.com