Ambasadori străini în sala de judecată

„Am fost la ziarul X cu acest caz de corupţie, şi ei au zis că e foarte important, au zis că publică neapărat, cu o singură condiţie – să nu spunem şi altor ziare despre asta, să le asigurăm exclusivitatea. Dar peste câteva zile ne-au anunţat că nu pot ei să scrie despre acest caz. Am mers la ziarul Y, dar şi ei au zis că oamenii care sunt acuzaţi de corupţie sunt cam importanţi. Am fost apoi la televiziunile A şi B. Toţi au promis, dar apoi au renunţat. Am fost şi la presa de opoziţie, dar ei au cerut bani ca să scrie despre corupţie. Un singur ziar a publicat, dar în numărul următor au scris imediat un articol cu laude la adresa celor corupţi. Parcă a apărut mai multă presă după ce au plecat comuniştii, dar toată această presă nouă, alături de cea veche, parcă s-a aşternut pe fund, să nu facă valuri, să nu deranjeze.”

Această declaraţie a fost făcută ieri la biroul ZdG de către membrii unei familii care are o mică afacere şi care este forţată să închidă afacerea în favoarea unui clan cu un lanţ de afaceri. Familia în cauză ţine această afacere de 10 ani. Nu le-a fost uşor niciodată, dar în ultimii vreo doi ani le este cel mai greu. Din momentul în care au simţit presiunile şi ameninţările, au decis să se adreseze în instanţă, indicând la ilegalităţile care se produc. Nu s-au ales cu justiţie, ci cu controale excesive şi interminabile. În paralel, procesele intentate de ei în justiţie s-au tot amânat, tărăgănat şi muşamalizat. Apoi s-au adresat presei, ştiind că presa e multă şi activă. Şi au aflat că sunt subiecte despre care presa tace.

Miercurea trecută, Ziarul de Gardă a încheiat cu victorie un proces judiciar lung de un an şi greu de un milion de lei. În aceeaşi zi reprezentanta OSCE pentru Libertatea Presei, Dunja Mijatovic, a remis de la Viena o declaraţie în care salută decizia CSJ pe cazul ZdG. “Presa trebuie să fie liberă în criticile adresate demnitarilor pentru beneficiul societății și nu trebuie să riște cu bancrutizarea din cauza plăților pentru daune morale oficialilor publici”, spune Mijatovic în această declaraţie.

Trebuie să amintim că OSCE a urmărit acest caz îndeaproape. Pe tot parcursul anului reprezentanta OSCE a fost alături de noi în sala de judecată, ca şi reprezentanţii Delegaţiei UE şi ai ONU în Moldova, dar şi reprezentanţii ONG-urilor de presă din republică. Tot ei au fost printre primii care ne-au felicitat miercuri la finalizarea acestui proces.

Toată săptămâna am primit felicitări. SEEMO de la Viena, FPU de la Amsterdam, alţi parteneri din străinătate au găsit timp şi bunăvoinţă să scrie comunicate pe cazul nostru, dar şi să ne telefoneze personal. Lunea trecută ne-a felicitat şi Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei UE în Moldova. Marţi, ambasadorul SUA la Chişinău a ţinut să ne spună personal cât e de important ca presa să continue actul de monitorizare a justiţiei, felicitându-ne cu ocazia acestei victorii în instanţă. Mi se făcuse ruşine deja. Pe fundalul enormelor probleme pe care le are sistemul şi pe fundalul enormelor injecţii financiare pe care le face comunitatea internaţională în sistemul de justiţie şi combatere a corupţiei, succesul nostru, al presei, al societăţii, al autorităţilor – e atât de mic, e ruşinos de mic.

Şi mai e un simptom. Pe parcursul acestui an, comunitatea internaţională, care a urmărit cazul nostru, ne-a dat asigurări că a discutat în repetate rânduri cu premierul Filat şi cancelaria sa, cu ministrul de Externe şi cancelaria acestuia, cu preşedintele Comisiei parlamentare pentru mass-media, cu Ministerul Justiţiei. Să ne fi sunat măcar unul dintre ei, măcar un cancelar al lor, de miercuri până azi, şi să fi zis ceva de genul – aţi câştigat, e de bine, mergeţi înainte, monitorizaţi justiţia, corupţia, abuzurile, căci avem nevoie de asta. Tăcerea tuturor acestor cancelarii pe acest caz a fost atât de profundă ca şi tăcerea Procuraturii Generale, care a admis ca doi procurori care au rămas în funcţii după o anchetă penală să ceară milioane de la un ziar şi să ne hărţuiască prin instanţe un an întreg.

Familia care a venit ieri la redacţie să ne spună despre marea sa luptă pentru supravieţuire mi-a creat un sentiment de deja vu. Căci am fost în instanţă şi cunosc disperarea pe care o trăieşti atunci când ştii că potrivit legii ai dreptate, dar instanţa urmează alte criterii, nu cele legale. Şi mai apăsătoare este această disperare atunci când te pomeneşti singur în această luptă inegală, când presa şi autorităţile se dau la fund, să nu facă valuri. Tot săptămâna aceasta unul dintre amabasadori ne-a spus că oamenii din R. Moldova se plâng mai mult ca oricând pe cazurile de corupţie. Şi din nou tăcere?

Alina Radu, alina.radu@zdg.md