Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Amantele demnitarilor

Amantele demnitarilor

Parcă a devenit o modă incontestabilă. Cei care ajung la putere se pricopsesc, în scurt timp, cu automobile moderne, cu locuinţe spaţioase, cu altfel de prieteni, dar şi cu amante, de parcă treburile statului nu ar mai putea fi puse la cale în lipsa acestora.

Unii preferă nişte tinere fără esenţă, fără pretenţii, fără nume. Fac orice ca acestea să devină sclipitoare în ochii lor. Le cumpără locuinţe, le îmbracă în straie de firmă. Le iau automobile. Le trimit în săli de fitness sau la piscine. Ele sunt ascultătoare, docile, iar singurul lucru care îi scoate pe ei din pepeni, deseori, este insistenţa cu care acestea le trimit mesaje la telefonul mobil: „Când vii?”. Aşa cum sunt, nu prea lecturate, nu prea cizelate, ele nu ţin cont de faptul că ei, demnitarii, sunt la vreo şedinţă importantă, prin parlament sau prin guvern, şi nu au de unde şti atunci un răspuns exact la aceste întrebări stupide, scrise de la telefoanele mobile extrem de scumpe, pe care tot ei le-au dăruit.

Alţi demnitari preferă un tip de vedete. Tinere pe care, deşi sunt foarte cunoscute publicului, demnitarii-amanţi le ţin departe de ochii lumii, păstrând în taină aceste relaţii. „Bine fac”, spun unii, explicând că demnitarii sunt obligaţi să-şi păstreze imaginea neşifonată, iar imaginea nealterată este formată şi din bunul nume al familiilor lor. „Când apar pe la recepţii sau prin delegaţii, eticheta îi obligă să-şi aibă soţiile în preajmă. Soţiile, nu amantele. Vedeţi ce scandal s-a iscat în jurul lui Putin, soţia căruia, de mai mult timp, nu-l mai însoţeşte nicăieri? Unii spun că s-ar fi retras la mănăstire, alţii spun că ar aştepta un copil, pe motiv că Putin, având două fiice, şi-ar fi dorit cu tot dinadinsul un moştenitor… Până la urmă, motivele nu contează atât de mult. Mai şifonant e că, umblând singur peste tot, Putin şi-a ştirbit imaginea în faţa ruşilor, dar şi în faţa străinilor. Vedeţi? Preşedintele SUA e mereu împreună cu Michelle, iar recent, aceasta, într-un interviu pentru revista People, face dezvăluiri despre relaţia dintre ea şi soţul său: cântă foarte frumos, mereu fredonează ceva şi, indiferent cât ar fi de ocupat, preşedintele Obama îşi face timp pentru a-şi înveli soţia, în fiecare noapte”, încearcă să mă convingă interlocutorul meu – un om pasionat de politică.

Vreau să-l contrazic. „Cum adică, bine fac că îşi ascund amantele? Oricum sunt infideli. Oricum sunt certaţi cu moralitatea. De ce să le ascundă, de ce alegătorii nu ar trebui să-i cunoască aşa cum sunt? De ce, în electorală, se dau drept buni familişti, părinţi grijulii şi soţi fideli? De ce noi nu am cunoaşte din ce fel de bani oferă demnitarii cadouri atât de scumpe iubitelor lor? Iau banii din bugetul familiei? Puţin probabil. Atunci?” – îi spun interlocutorului meu, gândindu-mă şi la ele, la amante, care, de obicei, nu au o familie, nu au copii, dar, iată, ajung „preferatele” unor persoane cu funcţii importante în stat, care le pot oferi multe, de toate, cu excepţia unei familii.

Îmi amintisem de campania mediatică lansată în jurul relaţiei Carla Bruni-Nicolas Sarkozy. S-a scris mult, dar puţini au remarcat că, doar după divorţul de Cecilia, Nicolas Sarkozy, cel de-al 23-lea preşedinte al Republicii Franceze, a fost surprins alături de Carla Bruni. Se întreba cineva, o jurnalistă de la noi, cine dintre demnitarii noştri, cei care preferă să aibă iubite în afara familiilor, ar avea curajul să rupă relaţia casnică şi să înceapă totul de la zero? De ce nu ar avea acest curaj dacă,  oricum, le şoptesc amantelor că sunt viaţa lor, că nu au mai întâlnit astfel de femei, că doar ele îi pot face cu-adevărat fericiţi, doar ele le pot dărui tihna de care au nevoie în puţinele clipe de detaşare de la treburile statului?
De fapt, frământând acest subiect, mă gândeam cu compasiune la ele, care, fiind momite cu daruri scumpe, cu automobile, apartamente sau chiar case de toată frumuseţea, îşi amână pentru altă dată viaţa de soţii şi de mame, dedicându-le cele mai importante perioade din viaţa lor unor bărbaţi care, de fapt, nu-şi văd prezentul sau viitorul alături de ele.

Ieri, Guvernul a decis că procurarea directă sau prin intermediari a serviciilor sexuale urmează a fi sancţionată cu amendă de la 100 la 300 de unităţi convenţionale (6 mii de lei) sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 60 de ore.

Cum vi se pare această decizie în raport cu demnitarii-amanţi?

Aneta Grosu, aneta.grosu@zdg.md