Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Violenţele de săptămâna…

Alina Radu: Violenţele de săptămâna viitoare

Mark Tkaciuk a avertizat public lumea la ultima sa conferinţă de presă că cetăţenii R.Moldova, inclusiv cei care îl compătimesc pe fostul director SIS, Artur Reşetnicov, şi cei care nu îl compătimesc, trebuie să se teamă pentru viaţa lor începând cu ziua încheierii acestei campanii electorale.

Ceea ce spune Tkaciuk este adevărat, securitatea fiecărui cetăţean al R.Moldova este mai valoroasă decât orice campanie electorală. La fel, colegialitatea şi solidaritatea comunistă este mai mult decât exemplară în aceste zile. Vladimir Voronin a spus chiar la căpătâiul nepotului său că, pentru această „formă de a îngrozi poporul”, actualele autorităţi ale R.Moldova „trebuie supuse urmăririi de către organele de drept”. În acelaşi timp, alţi bărbaţi din cadrul PCRM, în special Iurie Muntean şi Vitalie Pârlog, ex-ministru al Justiţiei, au ajuns la Spitalul de Urgenţă la doar câteva minute după ce a fost internată victima. Directoarea NIT TV, Adela Răilean, nu a fost la spital, dar a făcut tot posibilul ca acest caz să fie mediatizat în cele mai mici detalii, iar buletinele de ştiri să conţină cât mai multe opinii întru susţinerea victimei Reşetnicov şi întru condamnarea celor care nu au asigurat liniştea şi integritatea corporală a tovarăşului.

Apreciez actul de solidaritate comunistă în cazul abuzului asupra lui Reşetnicov. Dar nu pot aprecia imposibilitatea analogiilor în acest caz. De aceea, încerc să compar două nopţi. Cu un an şi ceva în urmă, noaptea, Valeriu Boboc a fost omorât de loviturile bocancilor unui grup de poliţişti şi securişti în PMAN, în timp ce Voronin privea prin geam, probabil, aceste atrocităţi, fără să „se sperie”. Tot acolo, Damian Hâncu, student în Franţa, a fost făcut vânăt, inclusiv de Iacob Gumeniţă, ex-comisarul municipiului Chişinău, dar niciunul dintre foştii conducători ai statului nu s-a autosesizat.

În aceeaşi noapte, câteva sute de tineri au fost răpiţi şi duşi în beciurile poliţiei, făcuţi una cu betonul pereţilor, dar fostul ministru al Justiţiei, Pârlog, nu a mers să îi vadă. În aceeaşi noapte, mai multe tinere au fost dezbrăcate cu pielea şi torturate de către poliţişti, dar Adela Răilean, fiind pe atunci directoarea postului public Moldova1, nu a admis pe post niciun cadru despre ele. În aceeaşi noapte, Sergiu Creţu a fost dus de la Comisariatul de Poliţie la Spital de Urgenţă cu oasele rupte bucăţi. Acolo era şi Valentina Cuşnir cu fracturi, tot acolo era Denis Roscot cu comoţie cerebrală, prins cu cătuşele de răngile patului. Chiril Gumenii de doar 14 ani a fost atunci imobilizat în spitalul de copii pe mai multe săptămâni. Totuşi, Iurie Muntean nu venise să îi vadă pe nicunul dintre ei la spital.

Dacă tovarăşul Reşetnicov „este acum cel mai iubit dintre victime”, de ce să nu facem un transfer de compasiune pentru sutele de tineri caliciţi pe timpul guvernării comuniste? Dacă pentru o răpire neelucidată, şi pentru o comoţie neconfirmată, liderii comunişti au alergat imediat la spital, de ce în cazul unor persoane invalidizate la poliţie nu a venit niciunul dintre îndureraţii lideri să vadă şi să creadă suferinţa tinerilor?

Dacă pentru un rapt de persoană neconfirmat, liderii comunişti susţin că guvernarea actuală „e criminală”, şi „trebuie urmărită de către organele de drept”, atunci ce trebuie să se întâmple cu guvernarea comunistă care a admis răpirea a sute de persoane?

Dacă comuniştii spun că această „formă de înspăimântare a poporului” nu va funcţiona, iar duminică „voinţa poporului va schimba pentru totdeauna realitatea”, atunci chiar ar fi bine să se întâmple aşa. Şi dacă voinţa poporului nu le va oferi atâtea voturi câte vor comuniştii, atunci de cine trebuie să se teamă poporul?

Alina Radu,
alinaradu.zdg@gmail.com