Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Uciderea elitelor

Alina Radu: Uciderea elitelor

Motto: „Lumea nu trebuia să afle aceasta niciodată”.
Lech Kaczynski, Katyn, 11 aprilie 2010

Elitocid este un termen utilizat şi pus în aplicare de la Lenin şi Stalin încoace. Elitocidul înseamnă ceva mai grav decât homicidul, etnocidul sau genocidul. Elitocidul înseamnă uciderea celor mai buni dintre cei buni, a fruntaşilor şi înaintaşilor, a preoţilor, profesorilor, savanţilor, scriitorilor. Elitocidul înseamnă anularea unui efort de sute de ani al unei naţiuni întregi de a naşte, creşte, educa şi promova o elită spirituală, politică şi culturală.

Odată cu apariţia bolşevismului, elitocidul a devenit o formă de război, cea mai subtilă armă de nimicire a unui popor. Ideologii comunişti au creat laboratoare de îngenunchere a naţiunilor, şi au găsit soluţia cea mai directă – uciderea elitei. Polonia, Basarabia, Ţările Baltice, Cecenia şi-au pierdut elitele în cadrul diverselor masacre şi deportări organizate de Puterea Sovietică.

Scenariile de elitocid erau puse în acţiune în paralel cu alte scenarii, de denigrare a elitelor şi de acoperire a actelor criminale. Astfel, zeci de ani s-a considerat că cei 22 mii de polonezi au fost omorâţi de către germani.

„Lumea nu trebuia să afle aceasta niciodată”, scria în ultimul său discurs, pe care ar fi trebuit să-l rostească la Katyn pe 11 aprilie, Lech Kaczynski. Avea în vedere elitocidul comis la Katyn cu 70 de ani în urmă. Preşedintele Poloniei a murit cu câteva ore înainte de a rosti acest discurs. Alături de el, au tăcut pentru totdeauna cei mai buni istorici ai Poloniei, care au studiat documentele acestui masacru, cei mai buni preoţi, oameni de cultură şi politicieni din familii valoroase.

Da, lumea nu ar fi trebuit să afle acest lucru odios despre Rusia bolşevică: că a omorât, că a minţit, că a acuzat alt popor, că a confruntat nemţii cu polonezii. Era oare gata Rusia de azi să îşi ceară scuze de la Polonia pentru acest masacru? Probabil că nu. Pentru că asta înseamnă că ar trebui să recunoască victimizarea acelor familii, apoi – să se ocupe de un lung proces de justificare a lor, apoi – să îşi ceară scuze şi de la Germania pentru minciuna promovată 70 de ani, apoi – de la propriul popor – pe care l-a minţit o epocă din manuale şi din presă. Tragedia de la Smolensk a şters de pe agendă problema scuzelor pentru Katyn. A scuzelor Rusiei faţă de Polonia, apoi faţă de Germania, apoi faţă de Rusia, apoi – faţă de alte popoare masacrate, deportate, hăituite. Nu mai e cazul acum, căci o mare tragedie a acoperit o altă tragedie.

Rusia însăşi se pare că şi-a omorât, cu sânge rece, propria elită. „Cândva şi Rusia a trecut printr-un elitocid organizat de bolşevici. Asemenea probleme se tratează pe parcursul mai multor generaţii. Iar calitatea actualei elite lasă de dorit: corupţia totală e o dovadă a descompunerii morale”, spunea Mark Urnov, politolog rus, decanul Facultăţii de politologie aplicată a Universităţii de Stat din Moscova.

Elita politică rusă de astăzi este o moştenire genetică a bolşevicilor ucigători de elite. Până va scăpa Rusia de elitele purtătoare de gene kagebiste, popoarele din jur nu-şi vor putea pomeni în linişte nici măcar morţii, nici măcar peste 70 de ani.

Zic asta pentru că, la 70 de ani de la masacrul de la Katyn, nimeni nu îl aştepta pe preşedintele polonez lângă clopotele elitei poloneze ucise: nici preşedintele Medvedev, nici premierul Putin. Chiar dacă adevărul documentelor a ieşit la suprafaţă, conducerea Federaţiei Ruse nu este gata să accepte noţiunea de elitocid.

Cine ştie ce vor scoate la iveală istoricii anilor 2080, când se vor împlini 70 de ani de la uciderea elitei poloneze de la Smolensk?

Alina Radu, 
alinaradu.zdg@gmail.com