Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Stalin şi Voronin…

Alina Radu: Stalin şi Voronin în manuale

Zilele acestea, am discutat cu câţiva dintre bunii istorici de la Chişinău. Am ajuns la aceleaşi concluzii, ca şi când vorbeam cu vreun grup de profesori, deportaţi, medici, ţărani. Concluzia e că prea multe ar trebui luate de la început şi că prea multe pietre de încercare stau la fiecare început de cale.

Vorbeam despre ce a ajuns în R. Moldova procesul de predare a istoriei. Forţele oculte de pe axa Moscova-Chişinău, care au avut grijă să transforme în sperietoare internaţională Decretul şi Piatra care stabilesc statutul zilei de 28 iunie pentru basarabeni, au devenit puţin mai vizibile acum. Acestea au avut grijă din umbră de predarea unei anumite istorii şi de tăcerea unor anumite capitole, a celor care ţin de «ocupaţia sovietică» şi de crimele asupra românilor din Basarabia care au urmat.

Azi, din manualele de istorie lipsesc deportaţii, înfometaţii, preoţii şi enoriaşii ucişi, dar şi ucigaşii cu stea în frunte, cei care au trădat, au falsificat actele, au ascuns morţii, au distrus bisericile – cei care au pus în acest mod bazele Republicii sovietice Moldova.

Dacă o piatră instalată în faţa Guvernului, care evocă obiectiv ziua ocupaţiei sovietice, a fost ridicată la rang de scandal internaţional, atunci introducerea acestor crime istorice în manuale, cu date de arhivă, cu hărţi de până la şi de după ocupaţie, cu acte desecretizate, poate fi motiv de reintrare a tancurilor ruseşti în Moldova.

Apropo de documentele desecretizate. Istoricul Igor Şarov a prezentat zilele trecute o scrisoare a fostului ideolog al PCRM, Victor Stepaniuc, adresată ex-preşedintelui Voronin. În scrisoare, Stepaniuc îşi exprima îngrijorarea faţă de extinderea numărului de proromâni care ar contesta originea sovietică a acestui teritoriu, deci «statalitatea» – cuvânt inventat de leninişti, tradus în română de comunişti. Potrivit lui, cei care contestă puterea sovietică devin imediat inamici nu doar ai forţelor comuniste promoscovite, ci şi ai întregului stat creat de sovietici prin rapt. Prin acea scrisoare, Stepaniuc solicita deschiderea unor noi facultăţi de istorie, unde ar fi predată istoria statalistă, cu închiderea ulterioară a facultăţilor în care se predă istoria adevărată.

În fond, la toate catedrele de istorie, specialiştii sunt de două feluri: moldovenişti şi proromâni. Istoria pe care o predau aceste categorii de profesori e aceeaşi, după curiculă, dar atitudinea diferită.

Cine devin studenţii care au ajuns să aibă mai multe lecţii cu istorici statalişti şi să primească note bune de la ei? Cine devin elevii cu profesori ieşiţi din aceşti studenţi?

Îmi amintesc de profesorul unui tânăr, cunoscător pasionat de istorie, care, atunci când în învăţământ au fost introduse manuale de istorie integrată, le-a zis elevilor: «Închideţi aceste manuale. Eu am să vă povestesc istoria adevărată. Va fi secretul nostru». Istoria adevărată era foarte interesantă, totuşi «secretul» a ieşit din clasă şi acum profesorul cunoscător de istorie munceşte la construcţii în Spania.

Stataliştii, însă, nu au plecat nicăieri. Ei construiesc aici imperiul lansat la 28 iunie 1940. Sunt în  clase şi la catedre, ţinuţi prin angajamente secrete care rămân neelucidate. Ei vor avea grijă ca Stalin şi Voronin să nu fie trataţi prin adevăr în manualele de istorie.
19 august 2010

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md