Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Speculanţi cu zei…

Alina Radu: Speculanţi cu zei şi gay

În ultimele săptămâni mi s-a făcut şi mai milă de noi, oamenii de rând din R. Moldova. Speculanţii de Dumnezeu, de Rai şi Iad, de cutremure, dar şi de drepturile homosexualilor şi de egalitate umană – toţi s-au antrenat într-un bâlci televizat din care iese în evidenţă o tragedie: suntem polarizaţi mai tare decât am fost vreodată. Au apărut noi motive să ne urâm reciproc. Ne urâm pentru că suntem împărţiţi, în creştini radicali şi homosexuali fundamentalişti. Sau invers.

Această nouă ocazie de ură a apărut, precum am zis anterior, odată cu promovarea din Guvern în Parlament a Legii anti-discriminare, care a coincis cumva cu Parada sărutului homosexual de lângă monumentul lui Ştefan cel Mare.

Remarc de la început că nu sunt pentru obstrucţionarea vreunui drept al vreunei categorii de cetăţeni. Dar am văzut cu ochii mei de multe ori când un drept promovat inadecvat naşte nu inamici, ci monştri, cu care dialogul civilizat nu mai e posibil.

Dacă exerciţiul sărutului public în cupluri de acelaşi sex, alături de mult pătimitele parade dezgolite frumos ale comunităţii lesbienelor, gayilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT), sunt un drept oriunde, atunci – în R. Moldova, acestea sunt un drept încălcat sau chiar imposibil. Desigur că vor urma plângeri către organizaţiile europene, iar Hillary Clinton, la una dintre următoarele vizite la Bruxelles, va afla ce s-a întâmplat – societatea din Moldova e homofobă.

Cred că trebuie să introducem imediat în aceste rapoarte europene reacţia agresivă şi isterică a fundamentaliştilor moldoveni la alte câteva tipuri de parade, care nu s-au întâmplat încă, dar care, dacă vor fi organizate, vor finaliza poate chiar mai rău decât flashmobul cu săruturi: parada femeilor din sex-business (a prostituatelor, termen pe care eu nu îl utilizez), parada bărbaţilor de culoare (africani) care fac sex cu moldovence, parada moldovencelor musulmane. Dar parada preoţilor care au comis adulter sau a monahilor homosexuali credeţi că nu ar fi atacată? Ce mai, la Chişinău o paradă poate fi huiduită chiar dacă la ea ar participa doar bărbaţi cu cercel în ureche sau femei cu cercel în buric. Europa, cred, trebuie să ştie de asta. Iar organizatorii de parade la Chişinău ar trebui chiar să ţină cont de asta – societatea moldovenească nu devine mai tolerantă dacă este iritată necontenit. Şi încă ceva: societatea moldovenească se irită necontenit chiar şi de la parade cu tancuri, cu tricoloruri, cu flori chiar, depinde cine stă în umbră ca să le aţâţe furia.

Societatea din Moldova este foarte polarizată, e grav bolnavă şi trebuie privită şi îngrijită, probabil, ca un pacient. Privesc în aceste zile la bunii mei prieteni cu care ne ştim de-o viaţă, cu care „am mâncat un pud de sare” împreună. Doamne, toţi s-au separat, ca şi întreaga societate: creştini-ortodocşi care ţin tot postul, care ţin prima săptămână, care ţin miercurea şi joia, care ţin doar postul alimentar, care ţin doar postul în rugăciuni, dar mănâncă de dulce, care ţin post doar în zilele de dezlegare la peşte, care merg la biserică, iar acasă îşi bat nevasta, care nu mănâncă de frupt, dar beau fără măsură, care merg dimineaţa la biserică cu nevasta lor, iar seara merg la saună cu nevasta altuia, care stau la masă cu preotul după ce şi-au trimis nevasta la avort, care s-au dezamăgit în Biserică, dar cred în Dumnezeu. Toţi se numesc creştini-ortodocşi, dar diferiţi, şi fiecare e gata să îşi apere cetatea cu spume la gură. Toţi aceşti creştini mai sunt divizaţi între ei în două: cu Biserica pro-românească şi pro-rusă, apoi – în cei care acceptă Biserica catolică, dar detestă alte forme de creştinism, apoi – în cei care acceptă şi adventiştii, şi iehoviştii, şi baptiştii, şi chiar scientologii. Dar şi aici nu se termină divizarea creştinească, pentru că ei se mai împart în cei care vor unire cu România sau cu Transnistria, apoi – care vor în UE sau în CSI, apoi – care votează pentru comunişti sau pentru AIE. În total, 273 de feluri de creştini moldoveni. Dar pentru cei care cunosc legenda biblică a Turnului Babel nu e nimic nou aici. Şi cei care citesc Biblia vor accepta că în Moldova există şi agnostici şi atei reali, şi aceştia împărţiţi în vreo 139 de categorii. Şi, cunosc personal homosexuali care merg la biserică, ani în şir. Sunt şi ei divizaţi, dar sunt botezaţi, ţin postul, sărbătoresc Paştele.

Acum, Moldova are un nou motiv de divizare: cei 273 de feluri de creştini moldoveni şi 139 de tipuri de agnostici s-au împărţit în două – cu LGBT sau împotriva lor. Această nouă divizare nu e din vina ortodoxiei sau a homosexualilor. Această isterie propagată pe internet şi oriunde are mercenarii săi: pe de o parte fundamentaliştii creştini şi pe de alta – homosexualii radicali, sau invers.

„Japonia a fost devastată de cutremure, tsunami şi explozii nucleare pentru că la Tokio a avut loc parada gayilor”, scria ieri unul dintre creştinii moldoveni cu titlu de expert în cutremure, tsunami, Dumnezeu, Buddha şi sodomie. Ce va face moldoveanul de rând, căruia la sovietici i s-a spus că nu există Dumnezeu, şi dacă s-a opus – a fost dus în Siberia sau ameninţat cu moartea, iar din 1989 – i se spune că Dumnezeu există şi cutremurele sunt dirijate de preoţi? Sărăcit, necăjit, omul va înţelege un singur lucru – decât cu cutremure, mai bine fără homosexuali.

Încă o declaraţie, pe care a rostit-o alt preot lunea trecută la televizor: „Dacă se adoptă legea anti-discriminare, mâine homosexualii vor veni cu avioanele şi vor invada Moldova”. E o speculaţie, dar e bazată pe un oarecare adevăr. Organizaţiile de susţinere a homosexualilor au ieşit întotdeauna în acţiuni publice cu gay veniţi din străinătate. Este clară explicaţia: avem dreptul să îi invităm şi ai noştri riscă dacă se expun la aceste evenimente publice. Este adevărat – homosexualii riscă la paradele din Moldova, la fel cum ar risca femeile din sex-business sau bărbaţii cu cercel în nas.

Pe acest fundal absolut isterizat şi discriminatoriu, mă întreb: unde sunt homosexualii din Moldova şi ce fac ei? Cunosc câţiva. Sunt oameni care muncesc zi de zi, sunt creativi, au studii serioase şi sunt buni specialişti, citesc, merg la spectacole, la concerte, la biserică, îşi ajută familiile şi copiii apropiaţilor. Ei se simt discriminaţi, dar nu se simt reprezentaţi în niciun fel, nici de organizaţiile care fac parade pentru rapoarte la Bruxelles, nici de creştinii care le doresc moartea. Ei există, lângă noi, printre noi, cei 273 de feluri de creştini şi 139 de tipuri de agnostici.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md