Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Şoferul procurorului

Alina Radu: Şoferul procurorului

Conduce o maşină a statului. E un Mercedes negru, frumos, cu numere de înmatriculare RMP 073. Primeşte salariu de la stat. Numărul maşinii îi asigură acces în Curţi inaccesibile, iar pe străzi – agenţii de circulaţie închid ochii – sticlele tonate reflectă jeturi orbitoare.

Ne-am cunoscut pe un trotuar public, cetăţenesc, de lângă poarta Consiliului Superior al Magistraturii. Purta costum negru, cămaşă albă, cravată. Putea fi lesne confundat cu un procuror, sau un agent al vreunei instituţii guvernamentale. Când a deschis gura – semăna foarte tare cu un comisar aprilin. „Cine ţi-a dat voie să fotografiezi? Opreşte chiar acum! Îţi iau camera! N-ai voie! Închide!” Nu numai vorbele, ci şi gesturile erau de invidia celor de la detaşamentul „Fulger”.

Mi s-a creat impresia că şoferul în cauză e de fapt directorul trotuarului de lângă CSM. În susţinerea lui a sărit şi paznicul porţii de la CSM. În timp ce îi deschidea şoferului procurorului, portarul îşi ascundea faţa printre gratiile publice ale porţii strigând: „De ce fotografiaţi? Lăsaţi fotografia! Nu trebuie!”. Toată această scenă a fost urmărită de după sticlele tonate de către procurorul general, care, ieşind din Mercedes, i-a completat pe cei doi: „Aţi făcut o greşeală foarte mare! Aţi blocat trotuarul şi nu putea să treacă maşina!”, a spus el, de parcă trotuarele ar fi destinate maşinilor şi nu oamenilor.

Şoferul procurorului, în costumu-i negru, cu Mercedesu-i aşijderea, s-a simţit protejat de procuror. Şi portarul s-a simţit bine lângă înaltul apărător. Eu însă am trăit o stare de groază.

M-am gândit cu înfiorare la ceea ce ar putea face şoferul procurorului în faţa altor oameni, a multor victime ale acestui sistem, care speră, care tind, care încearcă să se apropie de sticlele tonate ale procurorului ca să spună despre injustiţiile de care nu mai pot scăpa. Ce le spun şoferii cu mercedesuri publice oamenilor? Ce se întâmplă cu oamenii care nu ascultă de aceşti şoferi?

Nimic nou, în fond, cetăţenii R.Moldova au mai cunoscut asemenea cazuri în care erau alungaţi şi de pe trotuarele publice atunci când treceau alaiurile oficiale, dar durerea e cu atât mai mare, cu cât oamenii au aşteptat o schimbare, o mare schimbare, începând de la şofer, portar şi până la procuror, o schimbare de mentalitate, nu doar de purtători de costume.

Fiind prin diverse state europene, am întâlnit mai mulţi procurori care au fost foarte interesaţi să discute cu jurnaliştii din Moldova despre reţelele de traficanţi, despre protecţia victimelor, despre lege. Mi s-a permis să port dictafoane, camere şi telefoane câte am dorit, doar să informăm publicul. Cu şoferii lor am interacţionat mai puţin, pentru că nu le-a trecut prin cap să restricţioneze vreodată activitatea unor jurnalişti sau a altor cetăţeni în plină stradă.

În ziua în care l-am cunoscut pe şoferul procurorului, după o altercaţie verbală, procurorul general, Valeriu Zubco, a declarat că este foarte interesat de cooperarea cu presa în vederea elucidării neregulilor din procuratură. „De ce nu veniţi la birou să discutăm?” a zis procurorul lângă trotuarul public. I-am spus că vrem să venim cu victimele persecuţiilor poliţieneşti ignorate de procuratură. „Da, poftim, dar să nu fie prea multă lume”, a zis Valeriu Zubco şi m-a înscris în audienţă, împreună cu o victimă a evenimentelor din aprilie, pentru azi, ora 9.00.

Alina Radu,
alinaradu.zdg@gmail.com