Alina Radu: Record internaţional la Judecătoria Centru
De la 1 august, din ziua în care ZdG a fost obligat să achite jumătate de milion de lei celor doi procurori, redacţia noastră se confruntă cu 2 situaţii: susţinere şi ignorare. Pe de o parte, am primit zeci de apeluri şi chiar vizite, prin care oamenii îşi exprimă solidaritatea în faţa acestei decizii judiciare exagerate, pe de alta – cei de la care aşteptăm un semnal, un mic semnal, tac mâlc.
În momentul în care am semnalat că suma pe care o cere judecătorul Busuioc poate cauza închiderea Ziarului de Gardă, am primit imediat apeluri de susţinere din partea ONG-urilor de media şi a celor ce ţin de libertăţile umane. A urmat apelul SEEMO de la Viena, care solicită instanţelor judiciare să revadă această decizie şi să o aducă într-o formă euroconformă. Ne-au contactat reprezentanţi ai mai multor ambasade străine de la Chişinău.
Ne-au vizitat la redacţie, ca să îşi exprime îngrijorarea, membri ai reprezentanţei Consiliului Europei la Chişinău, ai Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, ai Ambasadei SUA. Unii dintre ei şi-au exprimat interesul ferm de a fi prezenţi la următoarea şedinţă judiciară pe acest caz, declarând că “nu ne dorim nicio implicare în actul justiţiei, vrem doar să înţelegem în ce mod funcţionează justiţia în R. Moldova”.
Desigur că am primit asigurări că şi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului califică drept excesive solicitările de a plăti daune morale care ating sume prea mari – “nu tocmai în măsură să ducă la închiderea unui ziar, ci şi cele care sunt în măsură măcar să cauzeze autocenzura” nu sunt încurajate.
Cu câţiva ani în urmă, în cadrul unei conferinţe de presă ţinută la Strasbourg de judecătorii CEDO, l-am întrebat pe preşedintele Curţii ce crede el personal despre sistemul judiciar din ţara în care sunt cele mai multe cauze pierdute pe cap de locuitor. La acel moment, ţara cu cele mai multe cauze pierdute era Moldova. Preşedintele CEDO s-a eschivat să dea o calificare unui întreg sistem judiciar, dar nu s-a putut abţine de la … un val de hohote de râs, care a fost preluat de ceilalţi judecători, dar şi de către toţi jurnaliştii din sală, reprezentând zeci de ţări.
Mi-a răsunat mult timp în urechi valul acela de râs. Îmi părea puţin să râzi în Europa de un sistem judiciar al unei ţări de care oamenii plâng. Plânsul în instanţe are un sens, dacă e plânsul de frica unei pedepse meritate, dar de fapt lumea plânge mai des din cauza faptului că judecătorul nu i-a ascultat, avocatul nu i-a reprezentat, iar procurorul – i-a nenorocit. Lumea plânge de injustiţie.
La 1 august mi-am amintit iar de acele hohote de râs la Strasbourg (conferinţa cu hohote a avut loc în ianuarie 2006 şi înregistrările video au fost disponibile pe www.echr.int). Mi-am amintit şi m-am gândit la ironia justiţiarilor.
Ironia face că zeci de jurişti cu fotoliu în actualul Parlament al R. Moldova, în Guvern, în ministere, în curţile judiciare – zeci de jurişti din aceste înalte instituţii de stat ne cunosc personal pe noi, cei de la ZdG. Cel puţin trei miniştri ai Justiţiei mi-au fost apărători sau oponenţi în procesele de presă pe care le-am avut, în perioada în care aceştia erau avocaţi. M-am gândit cumva la ei, dar şi la juriştii din Casa Guvernului. De câte ori suna telefonul şi se auzea vreo voce în engleză: “we are very concerned about the highest fine imposed ever to Moldovan media” (suntem foarte îngrijoraţi de cea mai ridicată taxă judiciară impusă vreodată unui ziar din Moldova, engl.), mă gândeam că sună cineva dintre tinerii reprezentanţi ai Moldovei la Bruxelles, care ne-au dus faima de “succes story of Europe”. De fapt, sunau iarăşi reprezentanţi ai corpului diplomatic străin sau ai organizaţiilor de media străine. La un moment, chiar m-am întrebat: ai cui cetăţeni sunt reporterii Ziarului de Gardă, cui îi pasă de închiderea acestui ziar, există cineva în statul moldovenesc care îşi pune vreo întrebare vizând libertatea de expresie?
Nu voi ascunde, mi se năzărea la o vreme că ar putea să ne sune chiar procurorul general, Valeriu Zubco. Nu pentru că cei doi procurori, exponenţi ai instituţiei pe care o conduce, au cerut un milion de lei de la ZdG, fără să plătească taxa de stat potrivit legii. Şi nu doar pentru că în primul interviu pe care l-a acordat el Ziarului de Gardă a spus ferm că va combate corupţia în rândul procurorilor şi că va fi atent la orice semnal de corupţie.
Am aşteptat un telefon de la Zubco ca de la un fost exponent al societăţii civile, care a muncit mult pentru “reducerea numărului de hotărâri judecătoreşti ilegale/incorecte”. ONG “Ex-Lege”, care este condus acum de către Angela Zubco, a fost ani în şir condus de actualul procuror general. Unul dintre proiectele mari administrate de el s-a numit “Monitorizarea consolidării capacităţii sistemului judecătoresc în prevenirea şi combaterea corupţiei”, finanţat de USAID. Proiectul a durat doi ani şi a vizat “un şir de activităţi ce ţin de îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie”. Una dintre cele 16 instanţe pentru “îmbunătăţirea” cărora a fost plătit ONG-ul lui Valeriu Zubco se numeşte Judecătoria Centru. Această instanţă a dispus acum plata celei mai mari despăgubiri financiare care a fost aplicată vreodată unei instituţii de presă din Moldova.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
