Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Puşcăria de după Vilinius

Puşcăria de după Vilinius

Ziua de luni, 2 decembrie, am început-o cu un dialog cu juriştii. Un nou personaj al vieţii publice din Moldova, veteran al câtorva guverne, trimisese o scrisoare prin care cerea de la ZdG 100000 de lei, deoarece publicarea averilor sale în ziar i-a cauzat un „discomfort psihic enorm”.

Dreptul la justiţie e unul sfânt şi incontestabil pentru orice cetăţean, inclusiv pentru cei care au lucrat sau lucrează în structurile guvernamentale. Dar, atunci când un drept e cerut prin încălcarea, ocolirea sau nerespectarea legii, dreptul devine tare strâmb.

100000 de lei poate fi o sumă mică pentru un fost ministru, care în câţiva ani, cu un salariu lunar de 5-6000 de lei, a reuşit să adune averi de mai multe milioane de lei. Pentru noi 100000 de lei e o sumă mare. De aceea, încercăm să fim cât mai precauţi şi corecţi în ceea ce facem, ca să nu încălcăm nici deontologia, şi să nu avem de plătit.

Deocamdată ZdG nu a pierdut niciun proces şi nu a avut de plătit nimănui niciun leu. Dar zile şi luni prin instanţe a pierdut. Şi asta până la urmă costă bani, poate mai mult de sutele celea de mii. Dar şi mai mult costă sentimentul acela de neputinţă, când vezi că cei care au furat ţara îţi cer şi ţie bani pentru simplul motiv că le spui cetăţenilor că li se fură ţara.

În fine, luni discuţia cu juristul Oleg Postovanu de la Centrul pentru Jurnalism Independent mi-a părut una dintr-un spectacol al absurdului. Privind la cererea de 100000 de lei, el ne-a indicat la 2 cifre: data când a fost publicat articolul şi data când a fost expediată pretenţia financiară. Legea cu privire la libertatea de exprimare spune că cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia pe care o consideră defăimătoare. Petiţionarul a scris această cerere la adresa ZdG timp de 50 de zile în loc de 20. Trebuie oare să respectăm un demnitar care a condus o coşcogea instituţie, dar nu reuşeşte să respecte termenii unei cereri?

Până la urmă, tot petiţionarul ne-a învins. A trebuit să îi scriem despre ce spune Legea cu privire la libertatea de exprimare, dar şi alte acte legale, inclusiv jurisprudenţa CEDO, care spune că „în anumite situaţii, libertatea de exprimare, prevazută în articolul 10 CEDO, este prioritară faţă de protecţia vieţii private, prevăzută în articolul 8 din aceeaşi Convenţie”. După ce am aşternut scrisoarea pe hârtie, am cumpărat plic, timbru, am plătit poştei pentru expedierea scrisorii recomandate, ca să respectăm legea. Adică 3 oameni au pierdut câte 1-2 ore de muncă, ca să îi explice unui om cum nu trebuie să ceară 100000 de lei de la o redacţie.

Dar paguba cea mare nu e a noastră. E a societăţii. Sunt sigură că mulţi îl recunosc pe acest personaj. Există şi semnale că persoana aceasta „cu discomfort psihic enorm” a participat şi la acte de tortură. Dacă demnitarii publici ar fi judecaţi la timp pentru actele de corupţie, de torură, de abuz în serviciu, aceştia n-ar mai ajunge să ceară explicarea legii libertăţii de exprimare în scrisori recomandate, darmite sute de mii de lei. Cu regret, corupţia mare nu a fost atacată în Moldova în perioada post-comunism – pre-Vilnius. Oare va face cineva puşcărie în perioada post-Vilnius – pre-electorală?