Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Procurorii şi anchetatorii,…

Alina Radu: Procurorii şi anchetatorii, vecini cu prostituatele

“Avionul spre Istanbul este plin de prostituate. Multe dintre ele merg a 10-a sau a 15-a oară în Cipru sau Turcia. Revin cu bani, multe şi-au luat apartamente, automobile scumpe, dar nu prea se reţin acasă. Se duc iar la muncă, la prostituţie”, îmi descria deunăzi un poliţist portretul degradării femeilor din Moldova.

Nu e o noutate. Sunt mii de articole scrise în ultimii 15 ani despre faptul că Moldova e “aşternutul fierbinte” al Europei. Mai vizibil e atunci când zbori spre Istanbul. Dar e limpede şi în aeronavele care decolează spre Larnaca, Tel-Aviv, Atena. Femei tinere. Prea multe femei tinere de la noi îşi iau bilete pe aceste rute. Vreau să cred din toată inima că sunt tinere şi libere, că sunt suficient de bine, încât să-şi poată lua în orice zi zborul spre una dintre destinaţiile exotice, pur şi simplu, nesilite de nimeni şi de nimic. Dar, în majoritatea cazurilor e altfel.

O mare parte dintre aceste femei pleacă la muncă, foarte puţine – la munci legale. La muncile ilegale, doar bietele femei ştiu ce li se întâmplă. Dacă nu li se cere să întreţină relaţii intime cu cineva, li se cer alte acţiuni care contravin firii şi drepturilor lor. Doar o parte dintre ele pleacă să muncească conştient şi de bună voie în bordeluri. Înainte de a le judeca, vreau ca fiecare să se gândească de ce ar pleca fiica, sora, mama sa la astfel de munci?

Îmi amintesc discuţia cu o tânără readusă acasă din bordelurile bosniace, deschise pentru soldaţii NATO. La 18 ani, o tânără din Moldova nu putea ajunge în Bosnia fără paşaport, viză, bilet – şi cel mai important – fără călăuză. Aşa a şi ajuns, cu efortul unor bărbaţi de la noi care împărţeau câştigul cu nişte bărbaţi din Bosnia, banii venind de la alţi bărbaţi.

John, un american căsătorit, ajuns în Bosnia cu trupele NATO, a mers într-o seară la clubul de noapte şi a văzut-o pe Angela din Moldova. I-a plăcut tânăra fragedă, de 18 ani şi… a cumpărat-o de la patronul clubului cu tot cu paşaport şi a dus-o la el, în cazarmă. A ţinut-o o lună. S-a folosit de ea cum a vrut. Când a înţeles că unitatea sa militară pleacă, John şi-a făcut bagajele, a procurat cadouri pentru soţie şi copii, apoi s-a îngrijit de Angela. A luat-o cu tot cu paşaport şi a revândut-o patronului clubului de noapte.

Angela a putut reveni acasă peste un an, cu ajutorul unor organizaţii internaţionale, fără bani şi într-o stare fizică şi psihică deteriorată. Când îşi amintea de John, se lumina la faţă: “A fost cel mai bun bărbat pe care l-am întâlnit. Mi-a dat mâncare pe săturate, avea duş şi mă încuia ca să stau doar cu el. E clar de ce m-a vândut înapoi, căci ce era să facă cu mine?”.

Când a revenit, Angela a fost întâmpinată cu reproşuri de mama alcoolică şi de soţul abuziv: era mereu întrebată de ce a venit fără bani? Desigur, nu le putea spune ce i s-a întâmplat. Căuta să plece şi unicii consilieri pentru o nouă plecare în străinătate erau cei care au duso data trecută la bordel.

Angela, ca şi multe altele, a revenit în străinătate. A câştigat ceva bani şi s-a întors să-şi ia apartament, să-şi facă “evroremont” în ţara în care nimeni nu a auzit-o, nu a întrebat-o cum se simte, nu i-a oferit o alternativă. Acum, după 10 ani de stagiu în cluburile de noapte, îi e tot mai greu să facă faţă meseriei, dar tot atât de greu e să înceapă viaţa de la capăt. Da, mai puţine tinere sunt traficate acum, dar ce e de făcut cu cele care au fost traficate cu 10-15 ani în urmă şi nu au fost niciodată asistate, reabilitate sau informate despre drepturile lor?

Zilele trecute, Ambasadorul SUA, Ausif Chaudry, a relatat cu o oarecare satisfacţie despre faptul că Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA, făcut public pe 27 iunie, plasează R. Moldova în categoria Tier 2, ceea ce constituie o avansare din categoria anterioară, în care R. Moldova s-a aflat sub monitorizare la capitolul eficienţei prevenirii şi combaterii traficului de persoane.

Aveam senzaţia că Ambasadorul Chaudry cunoaşte mai bine situaţia decât toţi şefii Centrului de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane. Poliţiştii şi procurorii pe care i-am întâlnit în ultimii 10 ani parcă ştiau şi ei ce se întâmplă, dar aveam impresia că nu înţeleg ceea ce ştiu.

Raportul Guvernului SUA analizează eficienţa combaterii traficului de persoane din 3 perspective: pedepsirea vinovaţilor, protecţia victimelor şi prevenirea fenomenului. Moldova a avansat  doar pentru că ar fi creat un sistem naţional de referire prin care se asigură protecţia socială nu doar a victimelor, ci şi a potenţialelor victime.

Sper că acest sistem funcţionează, dar ce facem cu punitatea anchetatorilor şi procurorilor? Unii, în loc să prindă traficanţii, s-au întrecut la procurat apartamente de lux în vecinătatea fetelor revenite din prostituţie? Pe multe le-au întrecut, ridicându-şi palate cât bordelurile. Acum procurorii, traficanţii şi prostituatele au case şi maşini. Doar normalitatea lipseşte.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md