Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Prim-ministru cu suflet…

Alina Radu: Prim-ministru cu suflet sinistru

Săptămâna aceasta telespectatorii au avut de văzut o piesă video de milioane. Un (ex)premier al R. Moldova şi-a arătat faţa, sufletul şi mintea la televizor. Faţa lui era hidoasă, sufletul — fugar, iar mintea — criminală, toate hrănite ani în şir din bani publici. Parcă poţi să vezi toate acestea dintr-un singur reportaj? Da, dacă e un reportajul făcut spontan, la faţa locului, de către Oleg Brega.

Despre premierul Sangheli s-a scris mult, s-au uzat sute de „karandaşe” nu doar jurnalistice, ci şi politice. Dar de data asta nu s-a scris cu peniţa, s-a înregistrat video, în culori.

(Ex)premierul Sangheli purta costum şi maşină albă, la fel şi şoferul său purta o bluză albă. Pe o zebră în alb cu negru, pe bd Ştefan cel Mare, în faţa Sălii cu Orgă, maşina a lovit un biet bătrân câre îşi ducea la pas anii pe cealaltă parte de stradă. Bătrânul a căzut fără să mişte, în schimb Andrei Sangheli s-a mişcat. Nu că ar fi fost mişcat de tragedia bătrânului, care nu avea vreun tanc ca să îşi apere bătrâneţile şi sărăcia de maşina exului. Fostul premier s-a mişcat spre un ascunziş, de ochii lumii şi de victimă.

În timp ce bătrânul, care se zbătea între viaţă şi moarte pe zebra de lângă Orgă a fost imediat înconjurat de oameni din toate laturile intersecţiei Ştefan cel Mare şi Vlaicu Pârcălab, încercând fiecare să îl ajute cu cuvinte, cu eforturi, cu rugăciuni, cu sudalme, Andrei Sangheli a deschis uşa albă a maşinii, a ieşit şi i-a întors spatele bătrânului răpus de pe zebră. De parcă acesta, de jos, ar fi putut aprecia mai just costumul alb, bine aranjat pe trupul semeţ de ex.  Sangheli nu a mai întors capul să privească înapoi, ca să nu-şi facă, poate, cute la costum.

Nu se preta la un costum alb tabloul cela sumbru, însângerat, plin de tristeţe. De aceea, omul Andrei Sangheli, bărbatul Sangheli, dar şi ex-premierul, ex-membrul PCUS, ex-absolventul Şcolii PCUS de la Kiev, ex-agronomul colhozului „Kotovski”, ex-directorul sovhozului „Soltîs”, ex-locţiitorul preşedintelui Consiliului Republican al Colhozurilor, ex-prim-vicepreședintele Consiliului de Miniștri, ex-președintele Comitetului de Stat pentru complexul agroindustrial, deci purtătorul acestor titluri şi funcţii, Andrei Sangheli, nu s-a uitat niciodată spre omul doborât de maşina sa albă, nu a întrebat nici măcar dacă omul e viu, sau dacă va mai trăi, sau dacă mai vrea să trăiască.
Sangheli a întors spatele şi a luat-o spre oriunde, spre cel mai apropiat colţ de clădire, spre cel mai apropiat perete, unde s-a dosit, făcându-se că are drum pe acolo.

Oleg Brega smucea obiectivul camerei de luat vederi de la trupul răstignit pe zebră spre spatele alb al fugarului de la accident. La un moment dat, a lăsat omul dărâmat în grija mulţilor sensibili care s-au adunat şi a alergat din urma premierului ex-comunist. Probabil că Brega i s-a părut la fel de neimportant ca şi agonizantul de pe caldarâm, aşa că Sangheli l-a privit vreo secundă fix în obiectiv, apoi a întors sacoul alb cu spatele şi a mers agale mai departe, spre nicăieri.

Andrei Sangheli nu e primul, nu e nici unicul demnitar cu pensie de oficial privilegiat care fuge de la locul tragediei. E adevărat că, juridic, nu comportă o răspundere directă, căci nu el, sărmanul, apăsase pe accelerator când s-a pomenit pe zebra de la Orgă. Juridic, Sangheli nu poartă răspundere nici pentru votul agrarienilor, care au favorizat reinstalarea forţelor oculte proruse la Chişinău, nici pentru vânzarea întregului sistem de reţele a gazelor din R. Moldova către Federaţia Rusă încă din 1994. Nu e vinovat omul de nimic, pentru că atunci când a fost investit în marile fotolii de stat, nu a semnat niciun cod moral, nu a fost obligat să răspundă pentru ceea ce va doborî şi va abandona.

Sangheli e doar un simbol al înaltului demnitar public, care, ajuns să conducă ţara, îmbracă costum alb, şi învaţă mersul semeţ peste bieţii loviţi şi căzuţi pe trecerea de pietoni. Lista sanghelilor, ajunşi din costume kgb-iste în costume albe de lux, e lungă, şi chiar dacă au prefixul ex-, ei se simt pe cal alb oricând, căci nimeni nu poate acum să-i responsabilizeze. Nu-i aşa?

Alina Radu, 
alinaradu.zdg@gmail.com