Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Poliţistul ZERO

Alina Radu: Poliţistul ZERO

MOTTO. „7 aprilie este o ruşine naţională. Trebuie să vedem încă ce căuta acolo pe stradă acest cetăţean (V. Boboc)” Zinaida Grecianîi

„În numele oamenilor care au suferit pe nedrept, în numele părinţilor care m-au crescut, în numele poliţiştilor care au murit în 1992, în numele tinerilor care au murit în aprilie, în numele fetelor care au fost înjosite, în numele generaţiei noi care vine, în numele redobândirii încrederii oamenilor în justiţie, adevăr şi dreptate, declar:

În noaptea de 7 aprilie am bătut oameni. Pentru că eram în funcţie de serviciu, pentru că mi s-a ordonat să fac asta, pentru că ni s-a spus că sunt foarte mulţi poliţişti internaţi şi că aceşti tineri din stradă au comis sălbăticii, pentru că am văzut fumul de la Parlament, pentru că la MAI, dacă nu te supui ordinului, eşti data afară, pentru că am o familie de întreţinut şi am nevoie de salariu.

E adevărat, pe urmă am înţeles că totul a fost o mare cacealmă, că totul a fost organizat în colaborare cu conducerea ministerului, că băieţii noştri, cei mai tineri au fost plasaţi special pe prima linie să fie bătuţi, că cei care au tras cu pietre erau tot oameni cu epoleţi, numai că îmbrăcaţi în civil, că totul se dirija prin semne şi prin căşti mici, montate în ureche, că scenariul a fost scris din timp şi a fost coordonat cu Moscova, că România şi românii de la Chişinău trebuiau să iasă principalii vinovaţi, că s-a planificat să fie omorâţi câţiva şi bătuţi mai mulţi ca să se dezică de românism toată lumea, ca să nu mai vrea să ceară libertăţi până la următoarea generaţie de moldoveni.

Nu am recunoscut asta deodată, pentru că m-am speriat de ce am făcut, pentru că m-am temut de ce am aflat, pentru că mi-a fost frică pentru mine şi familia mea, pentru că am fost ameninţaţi cu toţii, pentru că poliţiştii de rând sunt urmăriţi şi acum cine şi cu cine se întâlneşte şi ce vorbeşte, pentru că telefoanele ni se ascultă.

Am aştetpatat că se va schimba situaţia şi atunci voi povesti totul, dar în timp ce conducerea de sus s-a schimbat puţin, structurile de mai jos s-au consolidat şi mai tare şi ameninţările sunt şi mai dure, pentru că ni se spune că mai sunt stâlpi de pe care pot cădea „menţi” şi că mai este „heroină” pentru care putem face puşcărie.

Dar azi am decis să vorbesc. Pentru că am văzut-o pe Zinaida Grecianîi cum a spus că trebuie de văzut ce căuta Valeriu Boboc, care a fost ucis în bătăi, pe stradă. Chiar dacă sunt poliţist, consider că orice om din R.Moldova are dreptul să meargă la orice ora de zi sau noapte, pe orice stradă. Iar dacă este omorât, are dreptul să ştie şi după moarte cina l-a omorât şi cei care l-au omorât – au obligaţia să răspundă, în baza legii, pentru ce au făcut.

Am decis să spun adevărul, chiar dacă vor rămâne fără salariu, chiar dacă îmi pun siguranţa în pericol. Decât să îmi trăiesc restul vieţii în minciună, în frică, în supunere, mai bine spun odată adevărul în faţa întregului popor.”

Niciun poliţist din cele câteva mii de angajaţi ai MAI nu a făcut o asemenea declaraţie. Zero poliţişti au recunoscut ce li s-a întâmplat.

Alina Radu,
alinaradu.zdg@gmail.com