Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Piatra din PMAN…

Alina Radu: Piatra din PMAN e şi a ruşilor

„Când eram copii, trăgeam grebla în doi, prin mirişte, ca să adunăm spice de mâncare. Părinţii lucrau toată ziua la colhoz, din greu, pe acele terenuri, ca să poată să întreţină familia. Munca le era răsplătită la sfârşit de lună cu câteva picături de ulei pe zi. Dar părinţii mei nu au renunţat la muncă, din truda lor statul sovietic a construit şosele, oraşe, maternităţi, şcoli.

Grupul cela de tineri ruşi care a ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a născut în acele maternităţi, a învăţat în acele şcoli, a primit, împreună cu părinţii şi familiile, apartamente în acele clădiri. Deunăzi, când am văzut ce isterie făceau în faţa pietrei de comemorare a victimelor comunismului, mi s-a făcut inima ghem. Ce-au făcut ei cu memoria părinţilor mei şi a întregului neam chinuit de sovietici?” Ion Botezatu, Rezina, 75 de ani.

Această declaraţie ne-a fost rostită luni pe nerăsuflate la telefon şi nu e unicul apel de acest fel, după manifestarea agresivă a reprezentanţilor Ligii Tineretului Rus din Moldova, care a distrus o machetă a acestui monument în faţa Guvernului, a camerelor de luat vederi şi a trecătorilor din PMAN.

„Această piatră este pata de ruşine a statului nostru”, „Sperăm că Liga Tineretului Rus va îndeplini voinţa poporului din Moldova şi va retrage această piatră”, „Aceasta este ultima avertizare!””, cam acestea sunt declaraţiile liderilor tineretului rus, postate pe pagina web a acestei organizaţii, după desfăşurarea evenimentului.

Imagini cu distrugerea unei machete din carton cu inscripţia „În amintirea victimelor regimului sovietic de ocupaţie şi a regimului totalitar” au fost plasate pe pagina web a organizaţiei www.ligarus.org. Dacă pe această piatră nu scrie niciun cuvânt despre Federaţia Rusă, ce are Liga Rusă cu regimul sovietic? De unde a luat Liga Rusă că regimul sovietic este identic cu cel comunist şi cu cel totalitar?

În manualele din care au învăţat aceşti tineri istoria nu scrie nimic despre ocupaţia sovietică. Nici despre sutele de mii de moldoveni de etnie română care s-au născut în Basarabia, dar au fost duşi cu forţa, cu vagoanele pentru vite, în Rusia. Mulţi dintre ei au murit acolo de foame şi de chinuri. Nu au mai fost reabilitaţi deplin. Despre ei se spune doar pe câteva pietre, nu pe monumente.

Dar nu despre schimbul de etnici ruşi şi români între Basarabia şi Siberia vroiam să zic. Ci despre victimele regimului sovietic rus. Adică despre marii intelectuali ai Rusiei care au fost victime ale aceluiaşi regim. Recent la Chişinău s-a desfăşurat o expoziţie în amintirea lui Andrei Saharov. Ilustru fizician, dar şi eminent militant pentru drepturile omului, a trăit culmea umilinţei la 60 de ani. Era anul 1980 la Moscova, când, în drum spre serviciu, deja Laureat al Premiului Nobel, Saharov a fost reţinut de KGB şi condamnat la exil fără niciun drept la un proces judiciar. În aceeaşi zi, conducerea statului sovietic i-a anulat toate distincţiile de stat, dar mai grav, toate drepturile, fiindu-i interzis măcar accesul la telefon.

Academicianul Saharov, victimă a regimului sovietic, a protestat neauzit de nimeni. În timp ce în exil a petrecut 3 greve îndelungate ale foamei, la Kremlin maşinăria sovietică umpluse presa de articole de condamnare pentru păcate nedemonstrate niciodată. Ultima grevă a foamei ţinută de Saharov a durat 178 de zile, după care ilustrul, inegalabilul, inestimabilul fizician, militant, savant rus a fost luat ca o grămadă de piele şi oase şi ticsit într-un spital, unde era hrănit cu forţa, ca să nu moară, ca să trăiască umilinţa sovietică până la capăt.

În acele zile, părinţii tinerilor din Liga Rusă de la Chişinău îşi duceau liniştiţi traiul, citind „Pravda” şi slujind partidul. Îşi creşteau copiii, în neştirea limbii băştinaşilor, care vor crea mai târziu www.ligarus.org

Liga în cauză a fost creată în 2001, atunci când PCRM a venit la putere. La fondare, tinerii slavi din Moldova şi-au declarat drept scop statutar următoarele: „Numai noi trebuie să fim stăpâni pe pământul nostru. Numai noi trebuie să stabilim aici regulile de joc”, iar activităţile preconizate ţin în fond de Ziua Rusiei, Ziua Drapelului Rus, Ziua Armatei Ruse şi, mai recent, – distrugerea pietrei care poartă inscripţia „În amintirea victimelor regimului sovietic de ocupaţie şi a regimului totalitar”.

Unul dintre articolele publicate în 1983 în ziarul sovietic cu nume cinic „Pravda” se intitula „Când este pierdută demnitatea şi sovestea”.  Ziariştii de partid făceau din academicianul Saharov un monstru care trebuie distrus, anulat, anihilat. Acum, citesc din manifestul Ligii Tinerilor Ruşi şi îmi vine următorul fragment: „Только мы должны быть хозяевами на нашей земле. Только мы должны определять здесь «правила игры». Îmi dau seama că titlul „Când este pierdută demnitatea şi sovestea” este atât de actual.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md