Alina Radu: Pentru cine grăieşte moldoveneşte Lupu?
Marian Lupu, preşedintele Parlamentului, îi reprezintă peste tot, din banii lor, dar nu i-a văzut niciodată. De aceea, Marian Lupu îi reprezintă aşa cum înţelege el, ca pe tatăl său, fost lider comunist, sau ca pe copiii săi. Aceşti oameni nu vor să fie reprezentaţi anume în aşa mod de către Marian Lupu, dar el îi reprezintă continuu, în activitatea sa cotidiană, iar seara, la televizor, îi reprezintă din nou. Acolo Marian Lupu le spune cum li se numeşte limba şi la ce fel de marşuri anume trebuie să participe, şi mai ales – cât de răi sunt ei dacă participă la Marşul Unirii.
Teodosia Cosmin s-a născut în 1939, cu câteva zile înainte de raptul Basarabiei. Ceea ce s-a întâmplat în primii ei ani de viaţă a fost un calvar greu de supravieţuit. “În 1945, tatal meu a fost arestat. Aveam şapte ani pe atunci. Mai mult nu l-am vazut”, spune Teodosia despre tragedia de a fi fiica unui inventat duşman al poporului.
Toată viaţa doamna Teodosia şi-a dedicat-o reabilitării tatălui său, a altor rude omorâte de comunişti, muncind zi de zi la Muzeul Memoriei Neamului. La 16 septembrie, chiar dacă are peste 70 de ani, nu a putut sta în casă, a mers la Marşul Unirii. Şi Boris Movilă a participat la Marşul Unirii, deşi are 84 de ani. Boris Movilă a documentat multe cazuri ale persoanelor deportate, dar primul document la care ţine e cel al tatălui său, arestat şi prăpădit de sovietici. Tatăl lui Boris Movilă şi cel al Teodosiei Cosmin au avut ceva în comun. Au fost români, au vorbit limba română, au ţinut la identitatea lor şi a familiei lor, şi pentru asta au fost sacrificaţi de către Partidul Comunist.
Marian Lupu şi tatăl său nu au cunoscut asemenea tragedii, pentru că tatăl său şi el nu au fost calificaţi duşmani ai poporului, ei au fost membri ai partidului care a creat listele cu duşmani politici, masacraţi şi nereabilitaţi până în prezent.
Acum, copiii şi nepoţii lui Boris Movilă şi ai Teodosiei Cosmin ies la marşuri şi proteste unioniste, ca şi părinţii lor, în numele bunicilor lor deportaţi pentru românism. Ei vor ieşi aşa, cu drapele tricolore, până când victimele regimului stalinist-comunist nu vor fi reabilitate, până când niciun lider politic nu va mai ieşi să le interzică identitatea, să le schimonosească limba, să îi reprezinte altfel decât sunt. Pe de altă parte, Marian Lupu şi copiii săi nu vor participa la aceste manifestări, nu îi vor cunoaşte niciodată pe aceşti bătrâni şi pe nepoţii lor şi nu le vor accepta tragediile, dar nici identitatea. Ei nu s-au întâlnit până acum şi nu se ştie dacă se vor mai întâlni altfel decât pe micile ecrane: cei mulţi în stradă, cei puţini – în fotolii reprezentative.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
