Alina Radu: Patria duşmană
Unul abia a scăpat de armată, iar celălalt – este ameninţat zilnic de câteva săptămâni că va fi luat. Două persoane foarte apropiate mie m-au adus în aceste zile în faţa unei probleme stupide, la care bunicii, părinţii, eu şi copiii mei – nu avem un răspuns coerent. „Apărarea Patriei” se numeşte chestiunea.
Cel venit de la armată este un tânăr cu ochi de înţelept şi suflet de altruist, care a răspuns din prima la chemarea de recrutare. A fost înrolat imediat, după care şi-a urmat „pedeapsa” de apărător al Patriei. În armată el a fost bătut, silit să voteze pentru comunişti, ţinut bolnav fără medicamente, pus să spele podelele, deposedat de cartela telefonică etc. Şi mai multe rele i s-au abătut peste cap după ce: 1) a rugat un şef să îi aducă din oraş alte ziare decât cele ale PCRM, cu care era umplută unitatea militară; 2) a fost surprins, prin ascultări telefonice ilegale, că telefona la ZdG. L-am întrebat, cu jumate de gură: dacă ar fi din nou recrut, ce ar face? „Nu m-aş mai duce”, a fost răspunsul.
Cel de-al doilea tânăr, recrutul minor de azi, descoperă de pe acum puterea Legii Apărătorilor Patriei. Potrivit acestei legi, toţi băieţii de 15-16 ani sunt luaţi, fără ştirea părinţilor, din timpul orelor de studii, şi dusi la Centrele militare, unde sunt supuşi unor teste de sănătate şi psihologice, dar fără explicaţii clare şi fără asistenţa unui reprezentant legal al copilului. Acolo, minorii nu sunt întrebaţi, şi nici nu cunosc probabil, detalii cu privire la particularităţile lor de sănătate, de asemenea, nu sunt întrebaţi şi nici nu sunt informaţi despre considerentele religioase sau de conştiinţă care vin în discordanţă cu educaţia militară. De asemenea, nu se ţine cont de identitatea etnică a tinerilor, eliberându-li-se carnete de recrut fără verificarea actelor de identitate. Astfel, ei sunt înscrişi moldoveni toţi de-a valma: şi copiii români, şi romi, şi evrei. Iar părinţii sunt puşi în una din zile în faţa faptului: un carnet de recrut, care îl declară pe copil „moldovan, sănătos, obligat să facă serviciul militar”.
Apoi, odată introduşi în baza de date, angajaţii Centrelor militare îşi permit să sune la domiciliile minorilor când vor şi, speriindu-i cu Procuratura, întreabă ce vor. Chiar dacă la telefoane le răspund copii mici de 5 sau 10 ani, aceştia îşi permit să întrebe totul despre fraţii recruţi, despre părinţi, despre cine şi ce face şi cu cine. Dacă vreun copilandru nu răspunde cum trebuie, i se trimite „Ordin de chemare” în baza prevederilor Legii „cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei”.
Ieri, am vorbit cu comandantul Centrului Militar Chişinău, Victor Bordian, în privinţa unui ordin de chemare pentru un recrut. Bordian a cerut prezenţa minorului, fără părinţi, la centrul său, pentru ca acesta să prezinte dovezi despre faptul că studiază la liceu. Am expediat certificatul solicitat prin fax, dar nu a fost acceptat. Doar originalul şi copilul, de fiecare dată. Şi a mai apărut o problemă. Liceele din Moldova eliberează acum certificate fără „patrimoniul recrutului”, de aceea se cere adăugarea „patrimoniului” cu mâna, a spus Victor Bordian. Mai târziu am înţeles că e vorba de patronimic, şi că aşa cere legea citată.
„Jur să îmi apăr Patria chiar şi cu preţul propriei vieţi”, se spune în legea citată, şi fiecare militar este obligat să rostească acest jurământ. Dar care e patria lor?
Este vorba probabil de pământul părinţilor şi al buneilor lor. Buneii lor au fost născuţi în România. Părinţii? Mulţi au fost născuţi din taţi români şi mame rusoaice în patria lor recentă Uniunea Sovietică. Patria actuală? Un ciot teritorial în care unica armată serioasă este Armata a 14-a. Să aperi R. Moldova, dar de cine? De Rusia – nu ne poate apăra nimeni. De România sau de UE? – nu ne atacă.
Alina Radu, alinaradu.zdg@gmail.com
